ICCJ. Decizia nr. 729/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.729/2004
Dosar nr. 4904/2001
Şedinţa publică din 25 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 septembrie 2000, şi precizată ulterior, reclamanta, SC C.M. SA Oneşti, a chemat în judecată pe pârâta, SC C.L. Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 10.249.781 lei contravaloare taxe transport cisterne închiriate, 14.487.379 lei daune rată inflaţie, 2.634.051 lei dobânzi şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 8394 din 14 decembrie 2000, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că facturile depuse la dosar de reclamantă nu au fost acceptate la plată de pârâtă, conform art. 46 C. com., şi nu poartă nici semnătura şi ştampila societăţii comerciale emitente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 698 din 23 aprilie 2001, a admis apelul, declarat de reclamantă, împotriva sentinţei civile nr. 8394/14 decembrie 2000, a Tribunalului Bucureşti, care a fost schimbată în tot, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta, SC C.L. Bucureşti, la plata sumei de 10.294.781 lei contravaloare taxe transport, la 14.487.379 lei daune, reprezentând procent de inflaţie şi la 2.958.968 lei cheltuieli de judecată fond şi apel.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind dobânda legală.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta, SC C.L. Bucureşti, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.
În criticile formulate, recurenta-pârâtă susţine în esenţă că:
Înscrisurile depuse la dosar de reclamantă cu titlu de facturi nu îndeplinesc condiţiile legale de fond şi de formă, având în vedere că facturile sunt documente cu regim special.
Recurenta susţine că, în mod greşit, a reţinut instanţa de apel că reclamanta a făcut dovada pretenţiilor solicitate, în condiţiile în care aceste acte nu dovedesc efectuarea transportului de către societatea sa, nepurtând nici o semnătură sau ştampilă şi nefiind acceptate la plată.
Cu atât mai mult cu cât, în cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suma de 10.249.781 lei cu titlu de chirii cisterne şi nu la taxe de transport, şi că notificarea despre care se face vorbire i-a fost trimisă după introducerea acţiunii la instanţa de judecată.
A doua critică a recurentei vizează capătul de cerere, privind actualizarea aşa-zisei datorii cu indicele de inflaţie pentru care nu a făcut dovada cu nici un înscris, care să detalieze modul de calcul al sumei la care a fost obligată cu acest titlu.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în raport şi de actele şi lucrările dosarului, constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea deciziei recurate.
Astfel, se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că pârâta a recunoscut debitul ce a format obiectul acţiunii reclamantei, aspect dovedit atât de interogatoriul administrat în cauză, cât şi de conţinutul întâmpinării din acelaşi dosar şi a propus compensarea datoriilor reciproce.
Faţă de această situaţie, nu poate fi reţinută prima critică a recurentei pârâte prin care susţine că reclamanta nu a dovedit existenţa în fapt a debitului, motivat de faptul că facturile depuse la dosar nu îndeplinesc condiţiile de fond şi formă şi nici că iniţial suma în discuţie a fost cerută cu titlu de chirie cisternă, având în vedere că reclamanta în acţiunea introductivă a cerut contravaloare taxe transport.
Şi a doua critică este neîntemeiată, ştiut fiind că potrivit art. 1084 C. civ., creditorul este îndreptăţit a pretinde repararea pierderii suferite.
Cum recurenta pârâtă nu a achitat contravaloarea taxelor de transport, în mod corect a apreciat instanţa de apel că datorează şi beneficiul de care a fost lipsită reclamanta, în cauză daunele reprezentând rata inflaţiei, neputându-se ignora producerea unei pagube reale prin neplata preţului datorat.
Aşa fiind, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.L. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 698 din 23 aprilie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 737/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 728/2004. Comercial → |
|---|
