ICCJ. Decizia nr. 743/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.743/2004
Dosar nr. 42/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 14456 din 21 august 2000, Judecătoria Craiova a admis acţiunea reclamantului M.F., astfel cum a fost formulată şi precizată, împotriva pârâţilor SC C.M. 1 SA Craiova şi SC M.I. SRL Craiova.
A constatat nulitatea absolută a licitaţiei desfăşurate la 19 august 1999, cu privire la vânzarea camerei nr. 115 din căminul de nefamilişti nr. 4, situat în Craiova, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior între cele două pârâte cu nr. 3068 din 28 octombrie 1999.
A fost obligată pârâta, SC CM 1 SA Craiova, să încheie cu reclamantul, contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul locativ mai sus menţionat şi la 166.500 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 5991 din 6 decembrie 2000, a admis apelurile formulate de SC CM 1 SA Craiova şi SC M.I. SRL Craiova împotriva sentinţei civile nr. 14456 din 21 august 2000 a Judecătoriei Craiova, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza, spre competentă soluţionare în primă instanţă, secţiei comerciale a Tribunalului Dolj.
Prin sentinţa civilă nr. 738 din 4 aprilie 2001, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului M.F. împotriva pârâtelor SC CM 1 SA Craiova şi SC M.I. SRL Craiova.
A dispus disjungerea cererii de chemare în garanţie formulată de SC M.I. SRL Craiova împotriva pârâtei SC CM 1 SA Craiova.
A constatat nulitatea absolută a licitaţiei desfăşurată la 19 august 1999, cu privire la vânzarea-cumpărarea camerei nr. 115 din căminul de nefamilişti nr. 4 Craiova.
A obligat pârâta, SC CM 1 SA Craiova, să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul menţionat şi la 1.091.500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 949 din 4 octombrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins, ca tardiv, apelul pârâtei SC M.I. SRL Craiova şi, ca nefondat, apelul pârâtei SC C.M. 1 Craiova, declarate împotriva sentinţei civile nr. 738 din 4 aprilie 2001 a Tribunalului Dolj.
Împotriva menţionatei decizii, au declarat recurs pârâtele A.F. M.I. Craiova şi SC C.M. 1 SA Craiova.
Prin recursul formulat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă, A.F. M.I. Craiova, critică soluţia Curţii de Apel Craiova pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantului.
Prin criticile formulate în recurs, A.F. M.I. Craiova, susţine, în esenţă, că:
- s-au încălcat prevederile art. 105 C. proc. civ., în sensul că a fost privată de dreptul de a-şi formula în termen recursul, că Decizia din apel i-a fost comunicată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 92 din acelaşi cod, prin afişare şi că, în raport cu acest aspect, se impune admiterea cererii sale de repunere în termen;
- că în mod greşit i-a fost respins apelul ca tardiv, având în vedere că sentinţa instanţei de fond i-a fost comunicată la o adresă greşită şi nu la sediul principal al societăţii, a cărei adresă se afla la dosar.
- că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a Legii nr. 61/1990 şi Legii nr. 85/1992 şi nu a OG nr. 88/1998 şi Legii nr. 99/1999, cum era normal;
- că vânzarea imobilului în discuţie s-a făcut în concordanţă cu legislaţia care reglementează privatizarea societăţilor comerciale şi
- că reclamantul nu a solicitat în scris cumpărarea imobilului, înregistrând debite în plata chiriei.
Prealabil analizei motivelor de casare se ia în discuţie cererea recurentei-pârâte de repunere în termenul de recurs.
Potrivit prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, dacă, prin aceasta, s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În speţă, cum recurenta-pârâtă nu a fost găsită la sediul corect menţionat în dovada de comunicare a hotărârii pronunţată în apel (dosar apel), agentul procedural a afişat actul pe uşa principală a destinatarului, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (4) C. proc. civ. şi, cum aceasta nu a probat că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a ataca cu recurs Decizia pronunţată în apel printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, instanţa urmează să respingă cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Art. 302 C. proc. civ. prevede că recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă sub sancţiunea nulităţii, iar, potrivit art. 301 alin. (1) din acelaşi cod, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că Decizia nr. 949 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, i-a fost comunicată pârâtei la 8 noiembrie 2001, iar recursul a fost declarat la 8 aprilie 2003 (dosar recurs), depăşindu-se cu mult termenul prevăzut de lege.
Termenul de recurs având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea pârâtei din dreptul de a exercita această cale de atac, excepţia de tardivitate putând fi invocată de orice parte interesată, precum şi de instanţă, din oficiu.
Aşa fiind, Curtea urmează a da eficienţă dispoziţiilor legale suscitate şi a respinge, ca tardiv declarat, recursul pârâtei A.F. M. Craiova.
Recurenta-pârâtă SC C.M. 1 SA Craiova, prin criticile formulate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la Decizia din apel, susţine, în esenţă, următoarele:
- că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în speţă, fiind aplicabile prevederile OUG nr. 88/1998 şi ale Legii nr. 99/1999, nu dispoziţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi Legii nr. 85/1992, spaţiul locativ având regim juridic de activ;
- că instanţa nu a analizat probele şi actele administrate în cauză, reclamantul fiind chiriaş începând cu 1 ianuarie 1995, ulterior apariţiei Legii nr. 85/1992, şi că nu a formulat o cerere scrisă pentru cumpărarea camerei, înregistrând şi restanţe la chirie.
Recursul pârâtei SC C.M.1 SA Craiova nu este fondat.
Se constată că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt, în sensul că reclamantul M.F. a avut contract de închiriere încheiat cu pârâta SC C.M. 1 SA Craiova şi că, la 10 decembrie 1998, prin protocolul semnat de părţi, acesta a fost prelungit; că locuinţa ocupată de reclamant este o unitate locativă de sine stătătoare şi că vânzarea acesteia se face în condiţiile Legii nr. 85/1992, privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat.
Susţinerea recurentei-pârâte, în sensul că spaţiul locativ ocupat de reclamant nu putea fi vândut în condiţiile Legii nr. 85/1992, nu poate fi reţinută, acesta neputând fi încadrat în categoria activelor unei societăţi comerciale şi, ca urmare, nu se impunea vânzarea prin licitaţie, fiind vorba de unitate locativă de sine stătătoare.
Cum spaţiul de locuinţă din litigiu reprezintă locuinţă în sensul art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi cum, în cauză, s-a încălcat obligaţia imperativă a proprietarului de a vinde locuinţa edificată în aceste condiţii, soluţia instanţei de apel, prin care a constatat că licitaţia şi contractul de vânzare sunt lovite de nulitate, este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul pârâtei SC C.M. 1 SA Craiova.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligate recurentele-pârâte, A.F. M.I. Craiova şi SC C.M. 1 Craiova, la plata către intimatul-reclamant M.F. a sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de pârâta, A.F. M.I. Craiova, împotriva deciziei nr. 949 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC C.M. 1 SA Craiova, împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii să plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant M.F.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 665/2004. Comercial → |
|---|
