ICCJ. Decizia nr. 765/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.765/2004
Dosar nr. 8617/2001
Şedinţa publică din 25 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 243 din 23 martie 1999 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins excepţia de tardivitate invocată de pârâta SC S.C. SA Braşov, s-a admis acţiunea reclamantei SC C.A. SA Braşov şi pârâta a fost obligată să execute pe cheltuială proprie hidroizolaţia blocului de locuinţe nr. 1 A str. D.C. Braşov, iar, în caz de refuz, reclamanta a fost autorizată să execute hidroizolaţia pe cheltuiala pârâtei, pârâta a fost obligată la 4.388.540 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de constructor, având în vedere raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză şi procesul-verbal de recepţie, în raport şi cu dispoziţiile Legii nr. 10/1995 şi a OG nr. 2/1994.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 378 din 23 septembrie 1999, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamantei şi a obligat-o la 3.857.540 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a stabilit că, prin contractul încheiat potrivit clauzelor speciale, beneficiarul şi-a asumat răspunderea în cazul revendicării calităţii proiectelor de construcţii, aşa încât constructorul, care a respectat proiectul, nu are nici o culpă în ceea ce priveşte remedierile ce se impun la hidroizolaţii.
S-a motivat că acţiunea reclamantei nu este tardivă, întrucât termenele se calculează, potrivit Decretului nr. 167/1958, de la data recepţiei finale, iar aceasta nu a avut loc.
Prin Decizia nr. 2797 din 30 mai 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de apel, ce a fost casată şi cauza a fost trimisă, spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
Instanţa a reţinut că hotărârea instanţei de apel nu este motivată în fapt şi în drept, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Pe de altă parte, instanţa nu a înlăturat motivat o serie de probe esenţiale cauzei, cum ar fi minuta din 13 mai 1995 încheiată de părţi, prin care intimata-pârâtă, constatând, prin propria comisie, existenţa infiltraţiilor, s-a obligat să execute remedierile, obligaţie care nu a fost respectată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 332 din 6 iunie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost schimbată în tot, în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei şi aceasta a fost obligată la 3.857.540 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că pârâta a executat lucrările conform proiectului, aşa cum rezultă din procesul-verbal de recepţie preliminară, iar soluţia de izolare cu detaliu necorespunzător a fost comandată de beneficiar constructorului, care avea obligaţia să execute aceste lucrări, împrejurări ce rezultă din raportul de expertiză tehnică ale cărei concluzii au fost însuşite de instanţă. Că menţiunile făcute în minuta încheiată la 30 mai 1995 nu pot constitui un temei de apreciere a culpei pârâtei.
Referitor la excepţia de tardivitate a formulării acţiunii, s-a reţinut că aceasta nu poate fi primită, deoarece, în speţă, nu ne aflăm în situaţia unor obligaţii de execuţie succesivă, ultimele intervenţii au fost efectuate în luna septembrie 1995, dată în raport cu care acţiunea înregistrată la 9 ianuarie 1997 nu este prescrisă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta, SC C.A. SA cu sediul în Braşov, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că instanţa de apel a încălcat principiul consensualismului dintre părţi, prevăzut de art. 969 şi 970 C. civ., în sensul că nu a ţinut seama de minutele încheiate la 30 mai şi 1 septembrie 1995 şi, respectiv, procesul-verbal de recepţie preliminară şi punere în funcţiune din 15 decembrie 1993, încheiat fără obiecţiuni şi prin care pârâta s-a angajat la remedierea hidroizolaţiei necondiţionat, recunoscând existenţa infiltraţiilor. Că a reclamat un drept de creanţă ce rezultă din minutele încheiate între părţi fără nici o legătură cu răspunderea pentru vicii a pârâtei.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate nu-i poate fi imputată, deoarece a realizat întocmai detaliile prevăzute în proiectul nr. 20187/84.
Soluţia de izolare cu detaliul necorespunzător a fost comandată de beneficiar constructorului, iar intimata a fost obligată să-l realizeze şi nu are nici o culpă pentru apariţia infiltraţiilor şi realizarea lucrărilor de refacere a hidroizolaţiilor.
Recursul nu este fondat.
Prin contractul ferm nr. 341 A din 21 mai 1990, pentru execuţie în acord global prin preluarea în antrepriză a lucrărilor de construcţii-montaj pentru obiectivul de investiţii, pârâta, în calitate de antreprenor general, s-a obligat să execute pentru reclamantă, în calitate de beneficiar, în acord global, prin preluarea în antrepriză lucrările de construcţii-montaj pentru obiectivul de investiţii „Locuinţe de serviciu pentru Întreprinderea nr. 2", în conformitate cu prevederile proiectului de execuţie, detaliilor şi devizelor de execuţie aprobate şi ale standardelor şi prescripţiilor tehnice în vigoare.
Prin procesul-verbal de recepţie preliminară, încheiat, la 15 decembrie 1993, de reprezentanţii ambelor părţi, s-a constatat executarea integrală a lucrărilor de construcţii şi instalaţii cuprinse în devizul general conform proiectului, iar remedierile necesare să fie efectuate conform anexei 1 ce face parte integrantă din contract.
La anexa 3, intitulată „Clauze speciale – completare" – art. 16 – s-a stipulat că eventualele prejudicii care se produc datorită neverificării de către beneficiar a calităţii proiectelor de construcţii se suportă de acesta.
La art. 18 s-a prevăzut că, dacă nu se efectuează recepţia finală (ca în litigiul de faţă), beneficiarul se obligă să urmărească efectuarea de către constructor a remedierilor, iar acesta din urmă să le execute în baza proiectelor de execuţie şi cu materialele prevăzute în proiecte.
Pentru clarificarea situaţiei de fapt şi stabilirea raporturilor dintre părţi, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice ale cărei concluzii au fost în mod corect însuşite de instanţă.
Expertul tehnic Z.C. a stabilit calitatea necorespunzătoare a lucrărilor executate de constructor, care s-a datorat nerespectării de către proiectant a normativului C.112-86 pct. 3.21.1, care a permis infiltrarea apelor din precipitaţii.
Soluţia de izolare cu detaliu necorespunzător a fost comandată a fi realizată de beneficiar constructorului potrivit clauzelor contractuale şi pârâta a fost obligată să realizeze aceste lucrări de refacere a hidroizolaţiei.
Pe de altă parte, o altă cauză a infiltraţiilor o constituie instalarea stâlpului de către T.V.S.H. cu încălcarea normelor de întreţinere a hidroizolaţiilor din C.112-86 pct. 6.1.1, aşa cum rezultă din adresa nr. 1059 din 28 martie 1995, prin care reclamanta a notificat această societate să se prezinte pentru constatarea acestor nereguli.
Susţinerea recurentei că, prin încheierea minutelor din 30 mai şi, respectiv, 1 septembrie 1995 şi, respectiv, a procesului-verbal de recepţie preliminară şi punere în funcţiune din 15 decembrie 1993, intimata a recunoscut existenţa infiltraţiilor şi s-a angajat să le remedieze, nu înseamnă că aceasta a recunoscut şi culpa sa în executarea necorespunzătoare a lucrărilor executate.
Prin cele două acte încheiate între părţi, s-a constatat executarea de către intimată a lucrărilor de reparaţii de hidroizolaţii, fără, însă, a se menţiona cauza care a determinat efectuarea lor.
Aceste probe trebuiesc coroborate cu constatările raportului de expertiză tehnică în care s-a menţionat drept cauză a executării necorespunzătoare a lucrărilor pe de o parte nerespectarea de către proiectant a normativului şi stasului, iar pe de altă parte, instalarea stâlpului de către T.V.S.H., cu încălcarea normelor de întreţinere a hidroizolaţiilor din C.112-86 pct. 6.1.1.
Faţă de cele de mai sus, în mod corect, instanţa a reţinut că intimata nu are nici o culpă în executarea necorespunzătoare a acestor lucrări şi a respectat prevederile contractuale în condiţiile art. 969 şi 970 C. civ.
Aşa fiind, răspunderea intimatei-pârâte a fost examinată din punct de vedere contractual şi nu al unei răspunderi pentru vicii, aşa cum recurenta a susţinut.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, potrivit dispoziţiei art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC C.A. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 332 din 6 iunie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 745/2004. Comercial → |
|---|
