ICCJ. Decizia nr. 782/2004. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.782/2004
Dosar nr. 211/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 octombrie 2000, reclamanta, B.B.G.C.P. SA Iaşi, prin lichidatori SC. P.M.C. SRL şi SC. R.V.A. SA Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, S.I.F. Moldova SA Bacău, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 120.000 dolari S.U.A., în echivalent lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 26 decembrie 1995, SC. A.T.C. SRL a emis în favoarea sa un bilet la ordin în sumă de 120.000 dolari S.U.A., cu scadenţă la 15 octombrie 1997, bilet ce a fost avalizat de pârâta F.P.P. II Moldova, antecesoarea S.I.F. Moldova, şi care a fost învestit de Judecătoria Iaşi cu formulă executorie.
Cu toate acestea, instanţele din Bacău au respins cererea de poprire, pe motivul unui aşa zis viciu de procedură, constând în lipsa încheierii de învestire.
A mai arătat reclamanta, că pentru valorificarea creanţei din titlu, a formulat cerere de poprire, care pentru lipsa încheierii de învestire i-a fost respinsă, şi că în paralel cu executarea directă prin poprire a emis şi somaţia de executare la care pârâta a formulat opoziţie, care a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă, reţinându-se totodată valabilitatea titlului, şi cu toate acestea, deşi se află în posesia unui titlu executoriu valid, executarea începută a eşuat.
Ca atare, şi cum pârâta a contestat valabilitatea titlului, arată reclamanta în continuare, aceasta a fost nevoită să ceară pe calea acţiunii de faţă obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 dolari S.U.A., astfel că hotărârea care se va pronunţa să constituie titlul în baza căruia să pornească executarea silită a pârâtei.
Prin sentinţa nr. 675/E din 30 aprilie 2001, Tribunalul Iaşi, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă în apărare, iar pe fond ,a respins acţiunea formulată de reclamanta, B.B.G.C.P. SA Iaşi, prin lichidatori SC. P.M.C. SRL şi SC. R.V.A. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.I.F. Moldova SA Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, reclamanta a introdus acţiunea în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, şi ca atare, că excepţia invocată de pârâtă privind prescripţia dreptului la acţiune nu este întemeiată, iar pe fondul cauzei s-a reţinut că din moment ce prevederile art. 63 din Legea nr. 57/1934, aplicabil potrivit art. 106 din aceeaşi lege şi biletului la ordin, deschid calea posesorului, în cazul neachitării creanţei la scadenţă, ca, în scopul recuperării acesteia, să procedeze fie la introducerea unei acţiuni directe, fie la executarea titlului, şi cum în speţă reclamanta a optat pentru cea de a doua modalitate (adică investirea cu formulă executorie a biletului la ordin), aceasta nu mai este îndreptăţită să revină asupra opţiunii iniţiale şi să ceară pe cale directă obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 dolari S.U.A., solicitată prin acţiune.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că promovarea acţiunii cambiale de faţă este lipsită de interes, din moment ce creditoarea reclamantă este în posesia unui titlu executoriu (biletul la ordin învestit cu formulă executorie).
Această sentinţă a devenit definitivă, prin respingerea apelului declarat împotriva acestei hotărâri de reclamanţii, SC. P.M.C. SRL şi SC. R.V.A. SA Bucureşti, în calitate de lichidatori ai B.B.G.C.P. SA Iaşi, conform deciziei nr. 414/A din 5 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs SC. P.M.C. SRL şi SC. R.V.A. SA Bucureşti, în calitate de lichidatori ai B.B.G.C.P. SA Iaşi.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susţine, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel este criticabilă, deoarece contrar celor reţinute în considerentele deciziei, în materia cambială nu funcţionează principiul „electa una via", şi ca atare, atâta timp cât creditorul, în speţă reclamanta, nu şi-a satisfăcut creanţa, are deschise toate căile legale procesuale de conservare a titlului şi de menţinere a obligării pârâtei la plata creanţei, bineînţeles, cu respectarea imperativelor legii speciale şi a termenului de prescripţie a dreptului la acţiune.
În consecinţă, cum acţiunea a fost introdusă cu respectarea termenului general de prescripţie, iar în calea executării titlului, adică a biletului la ordin învestit cu formulă executorie, întâmpină o opoziţie nejustificată din partea pârâtei, recurenta susţine că era îndreptăţită de dispoziţiile speciale în materie, respectiv cele ale Legii nr. 58/1934, să solicite printr-o acţiune cambială directă, ca cea de faţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 dolari S.U.A., prevăzută în biletul la ordin, chiar dacă anterior a procedat la investirea biletului la ordin cu formulă executorie, şi deci se află deja în posesia unui titlu executoriu din moment ce acesta nu a putut fi executat.
În consecinţă, reclamanţii solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Corect a reţinut instanţa de apel că, din moment ce Tribunalul Iaşi, prin Decizia nr. 36/E din 25 octombrie 2001, a respins recursul pârâtei, S.I.F. Moldova, împotriva sentinţei de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin, în valoare de 120.000 dolari S.U.A., reclamanta este în posesia unui bilet la ordin învestit cu formulă executorie, titlu de natură să determine deplina executare a debitoarei pârâte, şi ca atare, că în aceste circumstanţe obţinerea unui al doilea titlu împotriva aceleiaşi debitoare şi pentru aceeaşi sumă, care ar fi avut loc în ipoteza admiterii acţiunii cambiale directe care a format obiectul dosarului nr. 9764/2002, este lipsită de interes, fiind de principiu că nu pot exista două titluri executorii pentru acelaşi drept de creanţă.
De altfel, din actele dosarului rezultă că emitenta biletului la ordin, SC. A.T.C. SRL Tg. Neamţ, a fost executată silit prin poprire pentru suma de 120.000 dolari S.U.A., pentru recuperarea căreia a fost promovată acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9764/E/2000, al Tribunalului Iaşi.
Aşa fiind, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, B.B.G.C.P. SA Iaşi, prin lichidatori SC. P.M.C. SRL şi SC. R.V.A. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, B.B.G.C.P. SA Iaşi, prin lichidatori SC. P.M.C. SRL Bucureşti şi SC. R.V.A. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 414 A din 5 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 784/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 780/2004. Comercial → |
---|