ICCJ. Decizia nr. 794/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.794/2004
Dosar nr. 2114/2003
Şedinţa publică din 26 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă pronunţată în Camera de Consiliu la 23 septembrie 2003, în dosarul nr. 8902/2003, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a respins cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor de fidejusiune şi a contractelor de ipotecă, formulată de creditoarea, B.C.R. SA, agenţia A.F., în contradictoriu cu SC A.S. SA.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea bancară nr. 58/1998, contractele de garanţie reală şi personală constituie titluri executorii, iar contractele de ipotecă, potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995, constituie de asemenea titluri executorii.
Încheierea pronunţată de instanţa de fond a fost atacată cu recurs de petenta creditoare B.C.R., care a solicitat modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ.
În motivarea recursului, se susţine că petenta creditoare nu a solicitat să se constate calitatea de titluri executorii, a contractelor de garanţie, ci aplicarea formulei executorii, care este obligatorie conform dispoziţiilor art. 374 şi 376 din C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a respins corect cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de garanţie, reţinând că acesta constituie titlu executor în conformitate cu dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998.
Dealtfel, chiar în contractul de fidejusiune, se precizează expres că fidejusorul este de acord ca executarea garanţiei sale să se facă în baza contractului de credit, iar contractul de ipotecă este de asemenea executoriu, fără alte formalităţi, în baza dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 36/1995.
Dispoziţiile art. 374 şi 376 din C. proc. civ., invocate de reclamantă, nu pot fi aplicate în cauză, deoarece privesc alte situaţii decât cele invocate de recurentă. Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul, declarat de creditoare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta, B.C.R. SA, agenţia A.F. Bucureşti, împotriva încheierii din 23 septembrie 2003, pronunţată de Judecătoria sector 2 Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 832/2004. Comercial → |
|---|
