ICCJ. Decizia nr. 821/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.821/2004
Dosar nr. 9231/2001
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 3 ianuarie 2001, reclamanta, SC. F.R. SA Caracal, a chemat în judecată pârâta, SC. G.P.C. SNC, solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 251.572.218 lei cu titlu de debit restant, sumă care urmează să fie reactualizată în funcţie de indicele de devalorizare al monedei naţionale, suma de 704.402.210 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 81 din 21 februarie 2001, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 251.572.218 lei despăgubiri civile, la 704.402.210 lei penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act că reclamanta renunţă la cererea de actualizare a despăgubirilor civile.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că penalităţile de întârziere au fost stabilite de părţi, în art. 11 din contractul nr. 1085 din 13 martie 2000, că pârâta a recunoscut debitul, şi că deşi pârâta a încheiat actul de constatare a pierderilor provocate la data de 10 iulie 2000, nu a notificat reclamanta în acest sens, cum de altfel părţile conveniseră în art. 12 din contract.
Pârâta, SC. G.P.C. SNC, a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a arătat că instanţa de fond a dat o greşită interpretare probelor administrate în cauză şi a încălcat principiul consensualismului.
A mai menţionat apelanta că instanţa de fond a ignorat probele administrate, şi anume procesul verbal încheiat la 3 august 2000 de părţi, din care rezultă că îşi recunoaşte datoria de 251.572.218 lei către intimata, SC. F.R. SA Caracal, dar recuperarea acesteia o va realiza prin prestarea de munci agricole către intimată.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 844 din 4 septembrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat hotărârea, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, şi a obligat pârâta la plata sumei de 243.041.910 lei cu titlu de preţ şi la 13.416.676 lei taxă judiciară de timbru şi timbru fiscal, a respins capătul de acţiune în plata penalităţilor de întârziere şi a obligat intimata reclamantă către apelanta pârâtă la 12.001.825 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru în apel.
Curtea de apel a reţinut că, prin procesul verbal încheiat de părţi la data de 3 august 2000, pârâta a recunoscut datoria şi părţile au convenit de comun acord ca recuperarea să se facă într-o altă modalitate, prin prestarea de lucrări agricole la preţul curent, fără a se mai stabili o scadenţă şi sancţiunea în caz de nerespectare, ceea ce implică o renunţare şi la clauza penală iniţială, confirmându-se totodată şi forţa majoră în care s-a aflat pârâta.
În termen legal, pârâta, SC. G.P.C. SNC Dobrosloveni, a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată în apel.
Recurenta arată că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală deoarece:
1.- a fost obligată la plata sumei de 13.416.676 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar către intimata reclamantă, dar din actele dosarului nu rezultă că reclamanta a achitat această sumă;
2.– în urma convenţiei, materializate prin procesul verbal din 3 august 2000, s-a convenit ca recuperarea datoriei să se facă prin prestarea de lucrări agricole, fără a se stabili o scadenţă şi sancţiuni în caz de nerespectare, şi în aceste condiţii arată recurenta acţiunea reclamantei este prematură.
În drept se invocă dispoziţiile pct. 6, 7, 8, 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Astfel, analizând primul motiv de recurs, curtea îl respinge, cu motivarea că suma de 13.416.676 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligată pârâta reprezintă taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar aferente sumei de 243.041.910 lei cu titlu de preţ, la care, în mod corect, a fost obligată pârâta.
În ceea ce priveşte motivul al doilea de recurs, se reţine că instanţa de apel a avut în vedere procesul verbal încheiat de părţi la 3 august 2000, pe care l-a interpretat corect, dar a reţinut că pârâta nu şi-a executat decât parţial obligaţia de a efectua prestaţiile agricole, conform actului încheiat.
În concluzie, motivele invocate de pârâtă prin recursul declarat nu sunt întemeiate, situaţie în care în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., îl va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC. G.P.C. SNC Dobrosloveni, împotriva deciziei nr. 844 din 4 septembrie 2001, a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 825/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 819/2004. Comercial → |
|---|
