ICCJ. Decizia nr. 825/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.825/2004
Dosar nr. 289/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC A.K. SRL Satu Mare, a solicitat, prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare, în 2 decembrie 1999, obligarea pârâtei, SC L.E. SA Dorolţ – Satu Mare la plata sumelor de 189.022.902 lei contravaloare materiale livrate şi lucrări instalaţii – prestări servicii neachitate şi de 69.137.800 lei penalităţi de întârziere calculate până la 30 noiembrie 1999, ca urmare a nerespectării de către acesta a contractului nr. 27 din 4 august 1999.
Prin sentinţa nr. 22 din 21 ianuarie 2000, Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea promovată de reclamant şi a obligat pârâta la plata sumelor de 187.596.673 lei, pretenţii şi 69.137.800 lei penalităţi, reţinând, ca întemeiată, acţiunea faţă de actele de la dosar şi atitudinea procesuală a pârâtei, care, citată fiind, nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, SC L.E. SA Dorolţ, solicitând schimbarea în parte a sentinţei şi admiterea în parte a acţiunii reclamantei pentru pretenţiile ce se vor dovedi printr-o expertiză tehnică, urmând a fi respinsă cererea de penalităţi, reclamanta neexecutându-şi integral obligaţia asumată, iar pentru suma de 55.987.145 lei nu există nici bază contractuală.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, prin Decizia nr. 53 din 3 decembrie 2002, a admis, ca fondat, apelul declarat, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 50.984.409 lei cu titlul de contravaloare materiale, respingând capătul de cerere privind penalităţile de întârziere.
Soluţia s-a fundamentat pe constatările raportului de contraexpertiză întocmit de experţii P.D.F. şi T.I.V., reţinându-se că reclamanta nu a întocmit nici devizele de lucrări şi nici procesele-verbale de recepţie la care era obligată, iar din analiza facturilor emise s-a apreciat ca întemeiată acţiunea pentru suma de 128.329.376 lei, din care s-a dedus suma de 77.344.967 lei, recunoscută de reclamantă ca fiind achitată.
Facturile fiind datate anterior încheierii contractului, în lipsa unei convenţii cu privire la penalităţi, cererea cu acest obiect a fost respinsă pe acest temei.
Reclamanta, SC A.K. SRL, a declarat recurs împotriva deciziei menţionate, solicitând modificarea acesteia, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 173.655.033 lei cu titlu de preţ al materialelor livrate şi contravaloare manopera executată şi la plata dobânzilor comerciale, conform art. 43 C. com., pentru motivele care urmează:
1) instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), deoarece, apreciind că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate pentru suma de 128.329.376 lei, a înlăturat, practic, recunoaşterea pârâtei cu privire la executarea manoperei.
2) Decizia cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), deoarece:
a) din cele trei expertize efectuate în cauză, instanţa şi-a însuşit expertiza cu rezultat singular întocmită de expert D.Gh., deşi celelalte două ajung la acelaşi rezultat;
b) respingând capătul de cerere cu privire la penalităţi, instanţa de apel nu a observat că prin acţiune s-au solicitat, practic, dobânzi, în baza art. 43 C. com.;
3) nu s-a motivat înlăturarea celorlalte expertize (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.) iar între suma la care a fost obligată pârâta şi suma la care a fost obligată reclamanta, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, este o diferenţă mică.
Recursul nu este fondat.
1) În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea în parte a acţiunii reclamantei, respectiv, la valoarea dovedită pentru materialele livrate şi recepţionate, precum şi pentru manopera pentru care s-a făcut recepţia definitivă a lucrării, iar în Decizia criticată s-a reţinut că reclamanta, deşi avea această obligaţie, nu a întocmit procese-verbale de recepţie a lucrărilor, fapt constatat în raportul de expertiză confirmat de instanţă, motivul de modificare, întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nefiind întemeiat.
2. a) Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, deoarece: afirmaţia recurentei nu are suport în probele de la dosar, instanţa, confirmând tocmai expertiza comună efectuată de experţii P.D.F. şi T.I.V., în apel, administrându-se două expertize, nu trei, cum greşit susţine recurenta, expertul indicat de aceasta, D.Gh., nefiind autor la nici una dintre ele:
b) prin acţiunea formulată, reclamanta-recurentă a solicitat explicit „penalităţile de întârziere", în cuantum de 0,3% din valoarea facturată, până la data de 30 noiembrie 1999 şi nicidecum dobânzi, cum eronat susţine în motivul de recurs;
3) Cum s-a arătat mai sus, recurenta este în eroare cu privire la numărul expertizelor efectuate în cauză şi cu privire la care expertiza a fost însuşită de instanţă, aşa încât această critică nu are un obiect concret, instanţa optând, desigur, pentru expertiza care s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, motivul întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nefiind nici el întemeiat.
Cât priveşte raportul dintre suma la care a fost obligată pârâta către reclamantă şi suma la care reclamanta a fost obligată în apel cu titlu de cheltuieli de judecată, evocat de recurentă, aceasta nu aduce atingere legalităţii hotărârii atacate, temeiurile lor fiind diferite.
4) Prin urmare, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC A.K. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 53/2002 – AC din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 826/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 821/2004. Comercial → |
|---|
