ICCJ. Decizia nr. 827/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.827/2004
Dosar nr. 899/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. M 5836 din 18 aprilie 2000, reclamanta, SC. G.S.R. SRL Bucureşti, a chemat în judecată arbitrală pe pârâta, SC. A.I. SRL Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata echivalentului în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii:
1.a sumei de 10.502 dolari S.U.A. reprezentând rest de plată, conform facturii proformă nr. 2241 din 11 februarie 2000;
2.a sumei de 11.767 dolari S.U.A. cu titlu de penalităţi de întârziere conform art. 8 al contractului nr. 488 din 4 ianuarie 2000, calculate până la 15 aprilie 2002;
3.cheltuieli de arbitrare constând în contravaloarea taxei de timbru şi onorariu de avocat.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii, cu privire la restul de plată, şi la penalităţi şi obligarea pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 24.451 dolari S.U.A.
Prin sentinţa nr. 407 din 11 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta, SC. G.S.R. SRL Bucureşti, împotriva pârâtei, SC. A.I. SRL Bucureşti, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii:
- suma de 10.502 dolari S.U.A. cu titlu de rest de plată conform facturii proformă 2241 din 11 februarie 2000;
- suma de 11.767 dolari S.U.A. reprezentând penalităţi de întârziere în executarea contractului nr. 488 din 4 ianuarie 2000, calculate până la data de 15 aprilie 2002;
- suma de 50.053.500 lei cu titlu de taxă arbitrală.
Împotriva sentinţei arbitrale, pârâta, SC. A.I. SRL Bucureşti, a formulat acţiune în anulare, introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin sentinţa nr. 14089 pronunţată la 21 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 407 din 11 septembrie 2002, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, având în vedere dispoziţiile art. 365 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei, căreia i-ar fi revenit competenţa de a soluţiona în fond litigiul.
Dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 49/2003.
Prin Decizia nr. 591 pronunţată la 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea în anulare formulată de SC. A.I. SRL Bucureşti, cu motivarea că la termenul de judecată de la 21 februarie 2003, i-a pus în vedere reclamantei să completeze timbrajul legal datorat, iar la termenul de la 4 aprilie 2003, nu a fost făcută această dovadă, reclamanta solicitând prin cerere scrisă transmisă la dosar, acordarea unui termen pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, fiind plecat din Bucureşti.
Împotriva deciziei anterior menţionată reclamanta, SC. A.I. SRL Bucureşti, a declarat recurs, criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin motivele de recurs invocate, recurenta arată că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii formulate, în situaţia în care, în timp util, în scris, a solicitat singurul termen pentru lipsă apărare din acest dosar, iar instanţa a manifestat o grabă nemotivată de soluţionare a cauzei.
Recurenta mai susţine că în cauză au fost încălcate prevederile art. 156 C. proc. civ., deoarece, la termenul ce s-ar fi acordat în cauză, era evident că se depunea şi dovada imposibilităţii de prezentare a avocatului.
În drept, recurenta îşi motivează recursul pe dispoziţiile pct. 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ.
Din analiza motivelor invocate, raportate la actele şi lucrările existente la dosar, rezultă că motivele de recurs sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamanta, din acţiunea în anulare, şi anume, SC. A.I. SRL, la primul termen stabilit pentru soluţionarea acţiunii la Tribunalul Bucureşti, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.536.186 lei cu O.P. nr. 2513 din 19 noiembrie 2002 şi timbru judiciar în valoare de 50.000 lei, şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, la termenul din 21 februarie 2003, a pus în vedere reclamantei, prezentă prin avocat, să completeze timbrajul cu 13.490.500 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în cuantum de 50.000 lei, până la termenul fixat la 4 aprilie 2003, când, respingând cererea de termen formulată în scris de reclamantă, greşit a anulat ca insuficient timbrată acţiunea în anulare.
Având în vedere că reclamanta, prin acţiunea în anulare, a contestat exclusiv penalităţile la care a fost obligată prin hotărârea arbitrală, completarea taxei judiciare de timbru care i s-a pus în vedere nu era datorată, deoarece timbrajul legal şi corect aferent sumei contestate (11.767 dolari S.U.A.) a fost achitat şi depus la dosar.
În concluzie, acţiunea în anulare, greşit a fost anulată ca insuficient timbrată, situaţie în care recursul declarat de reclamanta, SC. A.I. SRL Bucureşti, va fi admis, va fi casată Decizia recurată şi va fi trimisă cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea acţiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, SC. A.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 591 din 4 aprilie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea acţiunii în anulare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 826/2004. Comercial → |
|---|
