ICCJ. Decizia nr. 930/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.930/2004
Dosar nr. 7239/2001
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 noiembrie 2000, reclamanta, SC U.S. Govora, a chemat în judecată pe pârâta, SC S.M. SA Bucureşti, pentru a fi obligată la plata sumei de 54.676.000 lei contravaloare marfă, plus 27.025.518 lei dobânzi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a livrat pârâtei mai multe cantităţi de sodă caustică solidă pentru care nu a achitat preţul datorat, şi pentru care a calculat şi dobânzi, conform art. 43 din C. com.
Prin sentinţa civilă nr. 8024 din 4 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei, iar pârâta, SC S.M. SA Bucureşti, a fost obligată la plata sumei de 54.676.000 lei contravaloare marfă, plus 27.025.518 lei dobânzi şi 6.162.000 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă, în baza deciziei nr. 829 din 28 mai 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială , prin care s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Cu actul înregistrat la 26 iulie 2001, societatea comercială pârâtă a formulat recurs, susţinând următoarele:
- instanţa de apel nu a ţinut seama de împrejurarea că a achitat o parte din preţ cu O.P. nr. 423 din 18 aprilie 2001;
- în mod greşit a fost angajată răspunderea pârâtei pentru plata dobânzilor, deoarece nu a existat un contract în care să fie prevăzută o clauză penală;
- cu privire la întinderea dobânzilor, a susţinut că acestea s-au calculat eronat pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OG nr. 9/2000.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că livrarea produselor sodice s-a făcut în executarea unor comenzi din aprilie 1998, produse pe care pârâta nu le-a achitat, ceea ce a determinat litigiul de faţă.
Prima critică, formulată de pârâtă, se referă la împrejurarea că instanţa de apel nu a ţinut seama de o plată făcută în cursul soluţionării cauzei.
Într-adevăr, la dosarul curţii a fost depus un ordin de plată pentru suma de 5 milioane lei, dar această împrejurare nu era de natură să infirme soluţia tribunalului, deoarece din documentul de plată nu rezultă pentru care factură s-a achitat suma respectivă şi, oricum, în măsura în care se referă la produsele în litigiu, aceasta poate fi scăzută din debit cu ocazia executării hotărârii.
Cel de al doilea motiv de recurs se referă la nelegalitatea hotărârilor, pârâta susţinând că, atâta timp cât nu a existat o clauză penală, în mod greşit a fost obligată la plata dobânzilor.
Nici acest motiv nu poate fi reţinut, deoarece, din cuprinsul hotărârii atacate, rezultă că societatea pârâtă a fost obligată la dobânzi în temeiul art. 43 din C. com., şi nu la plata penalităţilor de întârziere, aşa încât este lipsită de relevanţă susţinerea sa cu privire la lipsa clauzei penale.
Sub acest aspect, trebuie subliniat că, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, hotărârile instanţelor fiind legale şi sub acest aspect.
În fine, cu privire la întinderea dobânzilor la care a fost obligată pârâta, instanţele au procedat corect aplicând taxa oficială a scontului B.N.R., deoarece şi anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor OG nr. 9/2000, dobânzile comerciale au fost calculate şi aplicate, în mod constant, în raport de această taxă de scont.
Pentru toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC S.M. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 829 din 28 mai 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 961/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 926/2004. Comercial → |
|---|
