ICCJ. Decizia nr. 961/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.961/2004
Dosar nr. 5229/2001
Şedinţa publică din 11 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 mai 1998, reclamanta SC O.M.R.P. SRL Constanţa, prin administrator G.I., a chemat în judecată pe pârâtele S.O.I. Constanţa şi SC W.T.L. SRL Constanţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:
- constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. 309 din 14 aprilie 1997, încheiat între cele două pârâte, S.O.I. Constanţa şi SC W.T.L. SRL Constanţa, cu consecinţa evacuării pârâtei, SC W.T.L. SRL Constanţa, din spaţiul situat în Constanţa B-dul M. şi a reintegrării reclamantei, SC O.M.R.P. SRL Constanţa, în spaţiul în litigiu;
- anularea clauzei nr. 4 din actul adiţional nr. 555 din 1 ianuarie 1995, încheiat, la data de 18 septembrie 1996, sub nr. 809, între reclamanta SC O.M.R.P. SRL Constanţa şi pârâta S.O.I. Constanţa.
Pârâta S.O.I. a formulat cerere reconvenţională, solicitând rezilierea contractului nr. 555 din 1 ianuarie 1995, prin acordul părţilor, exprimat prin menţiunile adăugate şi semnate pe prima pagină a contractului şi actului adiţional nr. 7/1997, iar în subsidiar, să se constate reziliat contractul potrivit pactului comisoriu expres, prevăzut în capitolul VIII al actului adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996 şi capitolului V alin. (4) din contractul nr. 555 din 1 ianuarie 1995, pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor asumate prin acesta, privind plata sumelor la care, de altfel, a şi fost obligată prin sentinţa civilă nr. 288/Com/1998 a Tribunalului Constanţa.
Prin sentinţa nr. 1450/Com din 23 mai 2000, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. 309 din 14 aprilie 1997, încheiat între părţi, cu consecinţa evacuării pârâtei, SC W.T.L. SRL, din spaţiul situat în Constanţa B-dul M. şi reintegrarea SC O.M.R.P. SRL în acelaşi spaţiu.
A dispus anularea clauzei nr. 4 din actul adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996, la contractul de asociere în participaţiune nr. 555 din 1 ianuarie 1995, încheiat între reclamanta SC O.M.R.P. SRL şi pârâta S.O.I.
A respins, ca nefondată, cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, ulterior încheierii contractului de asociere nr. 555 din 1 ianuarie 1995, în care au fost concretizate drepturile şi obligaţiile părţilor, respectiv, ale reclamantei SC O.M.R.P. SRL şi pârâta S.O.I., în legătură cu spaţiul în litigiu, acestea au convenit, prin actul adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996, asupra majorării cuantumului cotei de asociere, pentru ca, la capitolul II, să prevadă că îmbunătăţirile aduse spaţiului, trec în proprietatea pârâtei, S.O.I., reclamanta nemaiavând nici o pretenţie asupra lor de la data semnării actului adiţional.
Prima instanţă a constatat, însă, că, pe actul adiţional, s-a adăugat în continuare menţiunea „după expirarea contractului părţilor", iar pe contractul de asociere s-a adăugat, pe prima pagină, menţiunea „reziliat astăzi, 14 aprilie 1997, de comun acord" şi că debitul se predă pârâtei, SC W.T.L. SRL, în termen de 15 zile, iar pe ultima pagină, s-a adăugat menţiunea „prezentul contract de asociere anulează contractul de colaborare".
Ulterior, expertiza grafologică efectuată în cauză a confirmat că, atât semnătura aplicată (după introducerea menţiunilor la care s-a făcut referire mai sus) pe contractul de asociere nr. 555 din 1 ianuarie 1995, cât şi cea de pe actul adiţional nr. 7 din 7 ianuarie 1997, la contractul menţionat, aparţin numitei G.I., administratorul reclamantei.
A mai reţinut prima instanţă că pârâta S.O.I. a încheiat contractul de asociere în participaţiune, nr. 309 din 14 aprilie 1997, cu pârâta SC W.T.L. SRL, care a avut acelaşi obiect ca şi cel încheiat cu reclamanta (nr. 555/1995) şi că prin actul adiţional nr. 326 din 17 aprilie 1997, la contractul mai sus menţionat, pârâta (SC W.T.L. SRL) s-a obligat să suporte o parte din datoria reclamantei (7.980.486 lei) condiţii în raport cu care reclamanta a fost de acord cu rezilierea contractului de asociere nr. 555 din 1 mai 1995.
Cum această modalitate de stingere a obligaţiilor nu putea produce efecte asupra celui de al treilea, respectiv, a pârâtei SC W.T.L. SRL, care evocă, în realitate, o persoană străină de cea a părţilor care au încheiat contractul de asociere nr. 555 din 1 ianuarie 1995, care nu a fost desfiinţat, s-a apreciat, în aceste condiţii, că este lovit de nulitate contractul încheiat între cele două pârâte (S.O.I. şi SC W.T.L. SRL) sub nr. 309 din 14 aprilie 1997, privind acelaşi spaţiu comercial.
Referitor la cererea privind anularea clauzei înscrise la art. 4 din actul adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996, prima instanţă a considerat că aceasta este întemeiată, întrucât, deşi s-a prevăzut că îmbunătăţirile aduse spaţiului trec în proprietatea pârâtei de la data semnării actului, totuşi, părţile au prevăzut în continuare, după expirarea contractului, ceea ce semnifică că aceste îmbunătăţiri devin, potrivit convenţiei părţilor, proprietatea pârâtei, la 4 ani de la data încheierii contractului nr. 555 din 1 ianuarie 1995, adică la 1 ianuarie 1999 şi nu la data încheierii actului adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996.
În ceea ce privea cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile rezilierii contractului de asociere în participaţiune nr. 555 din 1 ianuarie 1995, situaţie confirmată, de altfel, şi prin sentinţa nr. 288/Com din 24 martie 1998 a Tribunalului Constanţa, din care rezultă că pârâta-reclamantă, S.O.I., a renunţat la rezilierea acestui contract şi, consecutiv, la evacuarea reclamantei pârâte din spaţiul în litigiu.
Prin apelul declarat împotriva sus menţionatei sentinţe de către pârâta, S.O.I. Constanţa, s-a susţinut, în esenţă, că, în mod criticabil, instanţa de fond a anulat clauza nr. 4 din actul adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996, la contractul de asociere în participaţiune nr. 555 din 1 ianuarie 1995, cu consecinţa reintegrării reclamantei în spaţiul comercial în discuţie, cum, de asemenea, tot greşit a fost respinsă şi cererea reconvenţională, în condiţiile în care s-a demonstrat că a intervenit, potrivit convenţiei părţilor, rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 555 din 1 ianuarie 1995.
Prin Decizia nr. 135/COM din 22 februarie 2001, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâta S.O.I. Constanţa şi a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind anularea clauzei nr. 4 din actul adiţional nr. 809/1996.
Prin aceeaşi decizie, a fost admisă cererea reconvenţională şi s-a constatat reziliat contractul nr. 555/1995, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, spre deosebire de tribunal, că, în ceea ce priveşte clauza înscrisă la art. 4 din actul adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996, potrivit căreia „îmbunătăţirile aduse spaţiului ce face obiectul contractului, trec în proprietatea pârâtei-reclamante, S.O.I. Constanţa, de la data încheierii actului adiţional, adică de la data de 18 iunie 1996, este valabilă, în contextul în care modificarea contractului iniţial s-a făcut sub semnătura numitei G.I., administratorul reclamantei, şi care nu a produs nici o probă din care să rezulte, aşa cum a susţinut, că a fost supusă, la data încheierii actului adiţional, la presiuni din partea conducerii pârâtei S.O.I. Constanţa sau că a fost în eroare asupra consecinţelor pe care urma să le producă actul adiţional, cu privire la aspectele patrimoniale ale societăţii, astfel că, în raport cu cele arătate, instanţa de apel a apreciat că trecerea lucrărilor de investiţii efectuate în spaţiul în discuţie a avut loc, aşa cum au convenit părţile, prin actul adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996, la această dată şi nu la data expirării contractului nr. 555 din 1 ianuarie 1995, respectiv, la data de 1 ianuarie 1999.
A mai reţinut instanţa de apel că, de altfel, solicitarea de către reclamantă a anulării clauzei prevăzute la art. 4 din actul adiţional are ca scop, modificarea unilaterală a contractului încheiat cu pârâta, S.O.I., respectiv, de compensare a contravalorii lucrărilor de îmbunătăţiri cu chiria datorată şi, consecutiv, cu trecerea în proprietate a lucrărilor de investiţii efectuate în beneficiul pârâtei să aibă loc la valoarea reactualizată a acestora.
În sfârşit, a mai reţinut instanţa de apel că, din probele dosarului, rezultă că părţile aflate în litigiu au convenit, de comun acord, asupra rezilierii contractului nr. 555 din 1 ianuarie 1995, începând cu 14 aprilie 1997, astfel că cererea reclamantei, în sensul de a fi reintegrată în spaţiul în discuţie este nefondată, mai ales dacă se are în vedere faptul că, împotriva celor susţinute, expertiza grafologică a confirmat că semnătura aplicată pe menţiunile privind rezilierea contractului nr. 555 din 1 ianuarie 1995, aparţine numitei G.I., care este administratorul reclamantei.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, SC O.M.R.P. SRL Constanţa, invocând, ca motive de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de casare, reclamanta susţine că, în mod greşit, instanţa de apel a respins pe fond, cererea de anulare a clauzei nr. 4 din actul adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996 la contractul de asociere în participaţiune încheiat între reclamanta SC O.M.R.P. SRL şi pârâta S.O.I. Constanţa, pe motiv că nu s-a făcut dovada vicierii consimţământului ori a presiunilor psihice exercitate, la încheierea actului adiţional asupra administratorului reclamantei, de către conducerea pârâtei.
Or, reţinerile instanţei de apel, sub acest aspect, sunt criticabile, deoarece, în cauză, nu s-a invocat, ca motiv de nulitate a clauzei inserate la art. 4 din actul adiţional, lipsa consimţământului, ci eroarea ca viciu de consimţământ, referitor la un aspect particular, respectiv, la ce dată reclamanta a renunţat şi, ca urmare, trec în beneficiul pârâtei, în calitate de proprietar al spaţiului, îmbunătăţirile şi dotările aduse spaţiului de către recurentă.
Precizează reclamanta că prin clauza IV din actul adiţional, a cărei nulitate a solicitat a fi constatată, se prevedea că reclamanta renunţă la toate îmbunătăţirile şi dotările aduse spaţiului comercial, în beneficiul pârâtei, S.O.I. Constanţa, pe data întocmirii actului adiţional.
Or, în contextul în care această clauză a fost amendată (completată) prin consemnarea la sfârşitul actului adiţional, în sensul că renunţarea la îmbunătăţiri şi dotări din partea reclamantei, operează în temeiul contractului de asociere nr. 555/1995, care expira numai la 1 ianuarie 1999, aşa cum a precizat şi ulterior, respectiv, prin adresa nr. 3 din 20 septembrie 1996, astfel că, faţă de toate cele arătate şi ţinând cont de faptul că valoarea îmbunătăţirilor în discuţie se cifra, la nivelul anului 1996, la 37.000.000 lei, este evident că reclamanta nu putea renunţa, fără nici un motiv, la pretenţiile corespunzătoare decât la expirarea contractului iniţial, la 1 ianuarie 1999, şi nu la data încheierii actului adiţional la acesta, respectiv, la 18 septembrie 1996, iar, dacă, totuşi, s-a produs o astfel de situaţie confuză, aceasta s-a datorat erorii în care s-a aflat persoana care a semnat actul adiţional.
Printr-un alt motiv de recurs, reclamanta susţine că actul adiţional nr. 326 din 14 aprilie 1997, la contractul de asociere în participaţiune nr. 309 din 14 aprilie 1997, încheiat între cele două pârâte S.O.I. Constanţa şi SC W.T.L. SRL, în temeiul căreia prima pârâtă a pus la dispoziţia celeilalte acelaşi spaţiu comercial, care a făcut obiectul contractului de asociere în participaţiune nr. 555/1995, încheiat cu reclamanta, nu putea produce nici un fel de consecinţe asupra acestui din urmă contract, din moment ce reclamanta este terţ faţă de primul contract (nr. 309/1997).
De asemenea, se mai susţine că, în mod greşit, instanţa de apel a constatat reziliat contractul nr. 555/1995, încheiat între reclamanta SC O.M.R.P. SRL şi S.O.I. Constanţa, din moment ce reclamantei nu i se impută încălcarea vreunei obligaţii contractuale.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi respingerea apelului pârâtei.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că reclamanta SC O.M.R.P. SRL Constanţa a solicitat anularea clauzei înscrise la art. 4 din actul adiţional nr. 809 din 18 septembrie 1996, la contractul de asociere în participaţiune încheiat cu pârâta S.O.I., cu privire la spaţiul comercial situat în Constanţa B-dul M., adus în asociere de pârâtă, care avea următorul conţinut: „îmbunătăţirile aduse spaţiului, ce face obiectul contractului încheiat de către SC O.M.R.P. SRL, trec în proprietatea S.O.I. Constanţa, conform procesului-verbal anexat, aceasta nemaiavând nici o pretenţie asupra lor de la data încheierii actului adiţional (18 septembrie 1996).
Or, în acest context, bine a reţinut instanţa de fond că, pentru anularea clauzei reproduse mai sus, era necesar ca reprezentanta reclamantei, care a semnat actul adiţional, să probeze că asupra sa s-ar exercitat presiuni psihice de către conducerea S.O.I. sau că a fost în eroare asupra consecinţelor pe care le produce actul în patrimoniul societăţii, dovezi care, în cauză, nu s-au făcut.
Este adevărat că, la sfârşitul actului adiţional, s-a adăugat cu cerneală menţiunea că "(...) după expirarea contractului părţilor, ceea ce ar fi semnificat că renunţarea din partea reclamantei la contravaloarea investiţiilor a fost decalată la 1 ianuarie 1999, când expira contractul nr. 555 din 1 septembrie 1995 şi, ca urmare, că nu s-a produs la data semnării actului adiţional, adică la 18 septembrie 1996, aşa cum au convenit expres părţile prin acest act adiţional.
Dar, o asemenea ipoteză, cum este cea susţinută de reclamantă, este exclusă, din moment ce adăugarea făcută cu cerneală pe actul adiţional, semnat de administratorul reclamantei, a fost datată la 19 septembrie 1996, adică la o zi după semnarea actului adiţional şi, în plus, această decalare nu a fost prevăzută şi în procesul-verbal nr. 810 din 18 septembrie 1996, care face parte integrantă din actul adiţional la contractul nr. 555 din 1 ianuarie 1995.
Ca atare, ţinând seama de cele arătate mai sus, se constată că, în nici un caz, nu poate fi reţinută teza reclamantei, în sensul că termenul de trecere a îmbunătăţirilor aduse spaţiului în discuţie în beneficiul pârâtei ar fi fost decalat contractual la 1 ianuarie 1999, ci, dimpotrivă, că persistă concluzia instanţei de apel, potrivit căreia clauza înscrisă la art. 4 din actul adiţional la contractul nr. 555 din 1 ianuarie 1995, este valabilă şi, deci, îşi produce efectele din moment ce reclamanta nu a produs nici o dovadă care să ateste că, în momentul semnării actului, s-au exercitat presiuni psihice, de natura celor arătate anterior sau că a fost în eroare asupra consecinţelor actului, situaţie faţă de care, cu atât mai mult nu poate avea vreun efect adresa nr. 7 din 20 septembrie 1996.
În ceea ce priveşte critica prin care se susţine că, în mod greşit, instanţa de apel a constatat reziliat contractul nr. 555 din 1 ianuarie 1995, se constată că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât, la pronunţarea rezilierii, instanţa nu a avut în vedere menţiunea făcută pe acest contract de către cele două pârâte S.O.I. Constanţa şi SC W.T.L. SRL, potrivit căreia contractul nr. 555 din 1 mai 1995, (încheiat cu reclamanta) s-a reziliat la 14 aprilie 1997, ci faptul că reclamanta a fost obligată, în calitate de pârâtă, prin sentinţa nr. 288/Com din 24 martie 1998 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, să plătească pârâtei S.O.I., în calitate de reclamantă, suma de 11.064.784 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul în discuţie.
Or, în raport cu clauza înserată la capitolul VIII din actul adiţional (care constituie un pact comisoriu de gradul IV) potrivit căreia neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, atrage rezilierea de plin drept a contractului, fără intervenţia instanţei, instanţa de apel era îndrituită să constate, ţinând seama de încălcarea obligaţiilor asumate de reclamantă, referitoare la plata cotei de asociere rezilierea de plin drept a contractului de asociere în participaţiune nr. 555 din 1 ianuarie 1995, astfel că, pe fond, soluţia de admitere a cererii reconvenţionale este legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC O.M.R.P. SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 135 din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 930/2004. Comercial → |
|---|
