ICCJ. Decizia nr. 936/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.936/2004
Dosar nr. 8984/2001
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 august 2000, reclamanta, SC E.H. SRL Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, SC D.C.S. SRL Oradea, pentru a fi obligată la plata sumei de 145.098.800 lei, reprezentând preţul produselor livrate pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în baza comenzii pârâtei, a livrat acesteia mai multe cantităţi de produse petroliere, dar beneficiara acestor mărfuri nu a decontat contravaloarea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 118 din 8 februarie 2001, Tribunalul Bihor a respins acţiunea reclamantei, reţinând că pârâta a achitat preţul produselor, iar cheltuielile de judecată nu sunt datorate atâta timp, cât nu s-a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel societatea comercială reclamantă, iar prin Decizia nr. 417 din 18 septembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis apelul şi a schimbat hotărârea tribunalului, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 9.400.928 lei cheltuieli de judecată.
Cu actul înregistrat la 29 octombrie 2001, pârâta SC D.C.S. SRL Oradea a formulat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că, în mod greşit, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece a achitat preţul la primul termen de judecată (motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recursul pârâtei este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 275 C. proc. civ., pârâtul, care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Din actele dosarului rezultă că pârâta a fost pusă în întârziere cu privire la plata preţului produselor în litigiu, deoarece, la 6 aprilie 2000, răspunzând unei adrese a reclamantei, a comunicat acesteia modul în care înţelege să achite suma de 145.098.800 lei ce formează obiectul pricinii.
Pe de altă parte, în mod justificat s-a reţinut de către instanţa de apel împrejurarea că plata preţului produselor nu s-a făcut la primul termen, ci cu trei ordine de plată succesive, depuse în copie la dosarul de fond, respectiv, O.P. nr. 112 din 31 august 2000, 128 din 20 octombrie 2000 şi 129 din 24 octombrie 2000.
În această situaţie, în mod corect a fost reţinută culpa procesuală a pârâtei, iar recursul va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.C.S. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 417 A-C din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 915/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 935/2004. Comercial → |
|---|
