ICCJ. Decizia nr. 938/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.938/2004
Dosar nr. 9548/2001
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, Universitatea Tehnică G.A. Iaşi, a chemat în judecată SC E.T.C. SRL Iaşi, şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 42.999.995 lei debit şi la 42.999.995 lei penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 427/2001, pronunţată de Tribunalul Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia Curţii de Apel Iaşi nr. 403/2001, a fost admisă acţiunea reclamantei şi s-a dispus obligarea pârâtei, E.T.C. SRL Iaşi, la plata sumei de 42.247.320 lei cu titlu de chirie şi la 3.209.839 lei cheltuieli de judecată.
Ambele instanţe au reţinut că pretenţiile pentru plata chiriei sunt întemeiate, în condiţiile în care pârâta a ocupat spaţiul ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 4862/1997, iar facturile emise de locatar au fost primite fără nici o obiecţiune.
Împotriva deciziei nr. 403 din 22 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a declarat recurs, pârâta, SC E.T.C. SRL Iaşi, prin care a invocat motive de netemeinicie, fără să le încadreze în prevederile art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că a achitat chirie până la data de 1 mai 1999, conform obligaţiilor asumate prin contractul de locaţiune nr. 34/1999, şi actul adiţional la aceasta, şi că după data de 1 mai 1999 până în iulie 1999, când a fost evacuată din spaţiu, între părţile în proces nu a existat nici o relaţie contractuală.
A mai susţinut recurenta că, în cauză, nu putea opera tacita relocaţiune, câtă vreme intimata s-a opus prelungirii contractului de locaţiune, iar spaţiul, care este liber, va face obiectul unei noi licitaţii.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în fond, respingerea acţiunii.
Intimata, prin întâmpinare, a considerat neîntemeiate criticile care s-au adus hotărârilor pronunţate în cauză, cu atât mai mult cu cât recurenta a achitat în totalitate suma la care a fost obligată.
Prin înscrisuri, la rândul său, recurenta a depus dovezile de plată a întregii sume la care a fost obligată prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Iaşi.
În acest context, în care recurenta a depus dovezile de plată a sumei la care a fost obligată, este evident că s-au formulat critici neîntemeiate împotriva hotărârilor pronunţate în cauză. Aşadar, pentru lunile mai-iunie 1999, a operat tacita relocaţiune, aşa cum corect au reţinut instanţele, iar pentru spaţiul ocupat de recurentă suma facturată era datorată. Faptul că s-a refuzat încheierea unui nou contract şi s-a eliberat spaţiul în scopul organizării unei licitaţii pentru închiriere, nu are nici relevanţă asupra obligaţiei de plată ce revenea recurentei pentru spaţiul pe care l-a ocupat până la data de 1 iulie 1999.
În consecinţă, criticile s-au dovedit neîntemeiate, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC E.T.C. SRL Iaşi, împotriva deciziei nr. 403 A din 22 octombrie 2001, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2560/2004. Comercial → |
|---|
