ICCJ. Decizia nr. 937/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.937/2004
Dosar nr. 9070/2001
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 februarie 2001, reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Peco Iaşi, le-a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R.M., sucursala Iaşi, S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Petrotrans, şi S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Petrobrazi, pentru ca instanţa să oblige partea în culpă la plata sumei de 13.343.715 lei cu titlul de daune, reprezentând contravaloare benzină, precum şi cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.172.197 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
A arătat în acţiune că pârâta, S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Petrotrans, prin S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Petrobrazi, i-a expediat, la 13 august 2000, un vagon încărcat cu benzină, în greutate de 41.550 kg., care a ajuns la destinaţie fără sigiliul predătorului, ci cu sigiliul C.F.R. Socola, constatându-se o lipsă de 950 litri benzină.
A arătat, de asemenea, că răspunsul pârâtei S.N.T.F.M., sucursala Iaşi, la reclamaţia administrativă a fost neîntemeiat şi nelegal.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 565 E din 5 aprilie 2001, a admis acţiunea, a obligat-o pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iaşi, să plătească reclamantei suma de 13.343.715 lei cu titlul de daune şi 1.142.497 lei cheltuieli de judecată şi a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtelor S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Petrotrans, şi S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Petrobrazi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că vagonul poartă urme de violare, astfel că se prezumă faptul că marfa a fost sustrasă din vina căii ferate şi că daunele au fost corect cuantificate, deoarece în lipsa facturii, conform art. 85.2 din Regulamentul de transport, despăgubirea este calculată în raport cu preţul curent al mărfii, reclamanta făcând dovada virării la bugetul de stat a taxelor şi impozitelor aferente preţului mărfii lipsă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 362 A din 17 septembrie 2001, soluţia fiind motivată în temeiul art. 85.2 din Regulamentul de transport.
Împotriva ultimei hotărâri, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iaşi, a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei şi, pe fondul litigiului, respingerea acţiunii pentru suma de 9.662.465 lei, pentru care reclamanta nu şi-a dovedit acţiunea.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta a contestat cuantumul despăgubirilor, motivând că, potrivit documentelor de livrare, intimata-reclamantă a plătit 3.875.000 lei pe tonă, reprezentând preţul de livrare, şi, pentru cantitatea de 950 litri benzină, suma de 3.681.250 lei pe tonă, aşa încât aceasta este valoarea la care se calculează taxele către stat şi nu 4.237.000 lei, cum eronat a fost pretinsă prin reclamaţia administrativă.
Pe de altă parte, susţine recurenta că nota contabilă depusă la dosar nu face dovada virării taxelor către stat, sumele contabilizate fiind mai mari decât cele legale.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, la data de 13 august 2000, S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Petrotrans Ploieşti, a expediat către S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Peco Iaşi, cantitatea de 41.550 litri benzină premium 2, marfa fiind însoţită de scrisoarea de trăsură nr. 382479 din 13 august 2000.
Vagonul care transporta marfa a sosit la destinaţie cu sigiliul predătorului de la capacul domei rupt, iar la verificarea prin cântărire a mărfii, a rezultat un minus de 950 litri benzină, consemnat prin procesul-verbal nr. 80/2000.
Conform art. 83.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, calea ferată este răspunzătoare pentru pierderea totală sau parţială a mărfii, survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare.
Cum violarea sigiliului a intervenit când marfa se afla la transportator, conform art. 83.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, repararea prejudiciului reclamantei este în sarcina pârâtei transportatoare, cum, de altfel, aceasta a recunoscut.
Recurenta-pârâtă a contestat cuantumul despăgubirilor, invocând faptul că taxa de drum, accize şi T.V.A. nu sunt datorate. Având în vedere dispoziţiunile art. 85.2 din acelaşi regulament, în caz de pierdere a mărfii, dacă lipseşte factura, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire după preţul curent al mărfii, la care se adaugă tariful de transport.
Cum T.V.A.-ul este exigibil din momentul livrării mărfii, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) din OG nr. 3/1992, cum accizele se virează la bugetul statului tot la momentul livrării mărfii (art. 16 şi 17 din OG nr. 27/2000) şi cum taxa de drum se virează la acelaşi moment (Legea nr. 118/1996) corect au procedat instanţele de fond şi apel când au acordat despăgubiri, incluzând în preţ şi aceste taxe.
În consecinţă, curtea de apel a făcut o corectă interpretare a legii, Decizia atacată fiind la adăpost de orice critică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, sucursala Iaşi, împotriva deciziei nr. 362 A din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 791/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 912/2004. Comercial → |
|---|
