ICCJ. Decizia nr. 1848/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1848/2004
Dosar nr. 2695/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 953/Com din 6 octombrie 2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a admis recursurile declarate de intervenientele SC E.N.L.T. SNC Eforie Nord şi SC M.A.R. SRL Eforie Nord, împotriva sentinţei nr. 1407/Com din 25 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, în dosarul nr. 2277/Com/2002.
A modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că admite, ca fondate, cererile formulate de recurentele-interveniente SC E.N.L.T. SRL şi SC M.A.R. SRL şi obligă pârâta, SC E.F.N. SA, la respectarea pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, cu privire la transformarea contractului de locaţie a gestiunii în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, sens în care se dispune obligarea pârâtei de a încheia un astfel de contract pentru activele Complex L. şi Hotel A., cu clauză fermă de vânzare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, în opoziţie cu tribunalul, că, pe ordinea de zi a şedinţei A.G.A. din 24 octombrie 1997, din cadrul societăţii pârâte, s-a aflat, printre altele şi pct. 8, privind supunerea spre aprobare a cererii de transformare a contractului de locaţie sau închiriere în contract de leasing imobiliar, conform HG nr. 457/1997.
Or, A.G.A. din 24 octombrie 1997 a aprobat, în principiu, cererile locatarilor recurenţi, cu menţiunea că documentaţia urmează a fi transmisă, spre analiză şi decizie, la S.I.F. Transilvania şi F.P.S., situaţie rezultată din adresa nr. 6742 din 2 noiembrie 1998.
Cum cererile locatarilor au fost aprobate, aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de apel a apreciat că, în realitate, transmiterea, spre analiză şi decizie, către S.I.F. Transilvania şi F.P.S., se referă doar la documentaţia tehnică, aferentă investiţiilor efectuate de locatari, valoarea acestora şi importanţa lor, precum şi la valoarea totală a activului, cu raportare procentuală a valorii investiţiilor la valoarea activului.
Cum acordul dat de reprezentaţii în A.G.A. ai S.I.F. Transilvania şi F.P.S. – acţionarii majoritari cu privire la transformarea contractului de locaţie în contract de leasing imobiliar nu era afectat de nici o condiţie suspensivă, instanţa de recurs a reţinut, în concluzie, că momentul în care s-a întrunit voinţa celor două părţi, în legătură cu transferul dreptului de proprietate, este acela al notificării acceptării ofertei şi luării la cunoştinţă despre această acceptare de reclamanta-intimată şi, ca atare, revocarea acestei acceptări, după această dată, nu mai are nici o relevanţă juridică.
Această decizie a fost atacată, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi art. 324 şi 327 C. proc. civ., cu o primă cerere de revizuire de către pârâta SC E.F.N. SA Eforie Nord, în contradictoriu cu C.L. şi SC E.N.L.T. SRL Eforie Nord (dosar nr. 2695/2003 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială).
În motivarea cererii, petenta, SC E.F.N. SA Eforie Nord, arată că, prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Constanţa, sub nr. 2277/Com/ 2002, reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâta SC E.F.N. SA Eforie Nord, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună, în principal:
- anularea hotărârii A.G.A. a SC E.F.N. SA din 23 martie 2002;
- obligarea SC E.F.N. SA, la respectarea pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, cu privire la transformarea contractului de locaţie de gestiune nr. 1364 din 5 martie 1992, în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare.
Mai precizează petenta că, în cauză, au formulat cerere de intervenţie principală SC M.A.R. SRL şi cerere de intervenţie accesorie SC E.N.L.T. SRL, societate al cărui administrator este reclamantul C.L.
Prin sentinţa nr. 1407/Com din 25 martie 2003, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.L. şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului C.L., invocată de pârâta SC E.F.N. SA.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins, ca nefondată, cererea intervenientei principale SC M.A.R. SRL şi intervenientei accesorii SC E.N.L.T. SRL, pentru transformarea contractelor de locaţie în contract de leasing.
Prin Decizia atacată (nr. 953 din 6 octombrie 2003) pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, în recurs şi, deci, irevocabilă, s-a admis recursurile declarate de intervenientele SC M.A.R. SRL şi SC E.N.L.T. SRL şi s-a modificat în parte hotărârea recurată, în sensul că admite, ca fondate, cererile formulate de cele două interveniente.
Totodată, prin aceeaşi decizie, pârâta, SC E.F.N. SA, a fost obligată să respecte pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, cu privire la transformarea contractelor de locaţie în contracte leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare şi, ca urmare, pârâta a fost obligată la încheierea contractelor pentru hotelul A. (deţinut de SC M.A.R. SRL) şi hotelul L. (deţinut de SC E.N.L.T. SRL).
Or, această decizie este contrară sentinţei nr. 4869 din 11 iulie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, rămasă definitivă, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta, SC E.N.L.T. SRL, împotriva pârâtei, SC E.F.N. SA, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 8.423.265.998 lei, reprezentând valoarea investiţiilor şi datoriilor efectuate de locatară asupra activului - hotel L. - în perioada derulării contractului de locaţie de gestiune nr. 1364/1992, fiind instituit, totodată, prin aceeaşi sentinţă, un drept de retenţie în favoarea reclamantei SC E.N.L.T. SRL, asupra activului până la plata integrală a sumei datorate.
Cum, din conţinutul acestor hotărâri, din care prima (Decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003) este irevocabilă, iar cea de a doua (sentinţa nr. 4869 din 11 iulie 2003) este definitivă, ar rezulta, în opinia revizuentei, că acestea conţin dispoziţii potrivnice, în sensul că, prin Decizia nr. 953/2003, a fost obligată să vândă intervenientei, SC E.N.L.T. SRL, hotelul L., iar prin sentinţa nr. 4869/2003, să cumpere îmbunătăţirile şi dotările aduse de aceasta hotelului L., în sumă de 8.423.265.998 lei, ceea ce, altfel spus, înseamnă că, prin soluţiile pronunţate, pârâtei i se creează un important prejudiciu, datorită faptului că, prin aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor contradictorii ale celor două hotărâri, rezultă, în ultimă analiză, că ea a fost obligată să vândă activul, fără a se prevedea, în sarcina intervenientei, obligaţia achitării preţului corespunzător al hotelului, element esenţial a vânzării, astfel că, potrivit soluţiilor pronunţate în cauză, aceasta ar urma să exploateze imobilul cu titlu gratuit, întrucât revizuienta nu mai are nici un mijloc juridic de stabilire a preţului, acesta urmând a fi impus, într-o eventuală negociere, de SC E.N.L.T. SRL (cumpărător), ceea ce este în contradicţie cu dispoziţiile legale, care reglementează contractul de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea din 26 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ., conexarea la această cauză şi a cererii de revizuire (ce a format obiectul dosarului nr. 347/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială), formulată de aceeaşi revizuientă şi împotriva aceleiaşi hotărâri (Decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială) cerere formulată în contradictoriu cu cealaltă intervenientă, respectiv, SC M.A.R. SRL şi prin care, de asemenea, se invocă aceleaşi motive, adică că Decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003 ar fi potrivnică, de data aceasta, sentinţei nr. 1815 din 21 martie 2003, definitivă şi irevocabilă.
În dezvoltarea motivelor din această cerere de revizuire, a doua revizuientă susţine, aşa cum a arătat şi în cealaltă cerere, că, prin Decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003, pronunţată în recurs şi, deci, irevocabilă, s-a admis recursurile intervenientelor SC M.A.R. SRL şi SC E.N.L.T. SRL, cu modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul că admite, ca fondate, cererile formulate de cele două interveniente, cu consecinţa obligării pârâtei, SC E.F.N. SA, să respecte pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, cu privire la transformarea contractelor de locaţie în contracte de leasing, cu clauză irevocabilă de vânzare, sens în care s-a dispus obligarea revizuentei, în calitate de pârâtă, să încheie un astfel de contract, cu privire la hotelul A., cu intervenienta SC M.A.R. SRL, care a făcut obiectul contractului de locaţie de gestiune nr. 1062 din 21 decembrie 1992.
Or, această decizie, prin care pârâta, SC E.F.N. SA, a fost obligată să înstrăineze activul - hotel A. - proprietatea sa, către intervenienta SC M.A.R. SRL, este potrivnică sentinţei nr. 1815 din 21 martie 2003 a Tribunalului Constanţa, definitivă şi irevocabilă, prin care a fost admisă cererea formulată de SC E.F.N. SA şi s-a dispus evacuarea SC M.A.R. SRL din activul A.
Totodată, revizuienta mai arată în susţinerile sale că, prin aceeaşi sentinţă, s-a admis şi cererea reconvenţională, formulată de pârâta SC M.A.R. SRL şi, ca urmare, reclamanta SC E.F.N. SA a fost obligată să plătească acesteia suma de 1.431.489.225 lei, cu titlu de contravaloare a investiţiilor, precum şi suma de 44.252.012 lei, reprezentând contravaloare dotări aduse activului de către pârâtă, în perioada derulării contractului de locaţie de gestiune nr. 1062 din 21 februarie 1992, instanţa dispunând şi instituirea unui drept de retenţie în favoarea pârâtei, SC M.A.R. SRL, asupra activului, până la restituirea integrală a debitului.
Or, în aceste circumstanţe, este evident că există contradicţii între cele două hotărâri, ambele irevocabile, deoarece, prin prima decizie, respectiv, Decizia nr. 953 din 6 octombrie 2003, revizuienta a fost obligată să vândă hotelul A. către reclamantă, iar prin cea de a doua, să cumpere îmbunătăţirile şi dotările aduse activului de către reclamanta-reconvenţională, aceasta în afara faptului că, din cele expuse, rezultă că instanţa, respectiv, Curtea de Apel Constanţa, nu a avut în vedere, la pronunţarea soluţiei, lipsa elementelor esenţiale ale contractului, cu referire specială la preţul hotelului, astfel că, în acest context, s-a ajuns la situaţia contradictorie ca reclamanta, SC E.F.N. SA, să fie obligată să înstrăineze bunul şi, deci, să piardă calitatea de proprietar, fără a dobândi preţul acestuia în schimb, să fie obligată să plătească pârâtei contravaloarea investiţiilor şi îmbunătăţirilor, ceea ce echivalează cu dobândirea de către pârâtă a proprietăţii activului, fără să plătească preţul acestuia şi, peste toate acestea, să încaseze de la reclamantă şi contravaloarea lucrărilor efectuate.
De asemenea, revizuienta invocă şi imposibilitatea practică de executare a celor două hotărâri, dat fiind contradicţia existentă între acestea, aşa cum a demonstrat-o prin susţinerile scrise depuse la dosar şi o confirmă probele administrate în cauză.
Cererea de revizuire formulată în cauză, cu menţiunea că cea de a doua cerere a fost conexată la prima cerere, respectiv, dosarul nr. 347/2001 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, a fost conexat la dosarulnr. 2695/2003 al aceleiaşi instanţe, nu este fondată.
Revizuirea, potrivit art. 322 şi urm. C. proc. civ., fiind o cale extraordinară de atac, nu se poate exercita decât pentru motivele şi în condiţiile prevăzute limitativ de lege.
În revizuire, nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei judecăţi pe temeiul unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la pronunţarea hotărârii a cărui revizuire se solicită.
Din acest punct de vedere se constată că revizuienta a invocat, în sprijinul admiterii cererii, în esenţă, faptul că Decizia atacată nr. 953 din 6 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, irevocabilă, prin care s-a dispus, în urma admiterii recursurilor declarate de intervenientele SC M.A.R. SRL şi SC E.N.L.T. SRL, obligarea pe fond a pârâtei-revizuiente, SC E.F.N. SA, la respectarea pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997, privind transformarea contractelor de locaţie în contracte de leasing, cu clauză irevocabilă de vânzare, ar fi contradictorie cu sentinţele nr. 4869 din 11 iulie 2003 şi nr. 1815 din 21 martie 2003, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de asemenea, definitive şi irevocabile, prin care, prin prima hotărâre, pârâta-revizuientă a fost obligată, pe fond, să plătească intimatei, SC E.N.L.T. SRL, suma de 8.423.265.998 lei, cu titlu de contravaloare a investiţiilor şi dotărilor aduse activului pe perioada derulării contractului de locaţie de gestiune nr. 1364 din 5 martie 1992, cu instituirea unui drept de retenţie până la plata integrală a debitului, iar prin cea de a doua hotărâre, respectiv, sentinţa nr. 1815 din 21 martie 2003, pronunţată de aceeaşi instanţă, de asemenea, definitivă şi irevocabilă, să plătească reclamantei reconvenţionale, SC M.A.R. SRL, suma de 1.431.489.225 lei, cu titlu de contravaloare investiţii, precum şi 44.252.012 lei contravaloare dotări, cu instituirea, de asemenea, a unui drept de retenţie în favoarea acestei părţi.
Or, în contextul în care, prin Decizia atacată, respectiv, Decizia 953 din 6 octombrie 2003, revizuienta a fost obligată la respectarea pct. 8 din Hotărârea A.G.A. din 24 octombrie 1997 sau, în alţi termeni, să vândă imobilele care au făcut obiectul contractului de locaţie de gestiune nr. 1364 din 5 martie 1992 şi nr. 1062 din 21 februarie 1992, către intimate, este evident că nu poate fi considerată potrivnică sentinţelor nr. 4869 din 11 iulie 2003 şi nr. 1815 din 21 martie 2003, pronunţate de Tribunalul Constanţa, rămase definitive şi irevocabile, prin care a fost obligată să plătească intimatelor contravaloarea investiţiilor şi dotărilor efectuate în imobilele respective, deoarece, din cele expuse, rezultă că prima acţiune, soluţionată irevocabil prin Decizia menţionată anterior (nr. 953/2003), a avut ca obiect obligaţia de a face, pe când celelalte două acţiuni au avut ca obiect plata contravalorii lucrărilor executate (în caz contrar, existând posibilitatea ca revizuienta să se îmbogăţească fără just temei, în dauna intimatelor) astfel că, în cauză, nu există identitate de obiect în privinţa acţiunilor soluţionate prin cele 3 hotărâri irevocabile.
Totodată, se mai reţine că acţiunea, care a format obiectul dosarului nr. 2277/Com/2002, al Tribunalului Constanţa, secţia comercială, şi care a fost soluţionată prin sentinţa nr. 1407/Com din 25 martie 2003, modificată ulterior, în recurs, prin Decizia nr. 953/Com din 6 octombrie a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, a fost promovată de reclamantul C.L., pe când acţiunea soluţionată prin sentinţa nr. 4869 din 11 iulie 2003 a fost promovată de reclamanta SC E.N.L.T. SRL, deci, de către persoane diferite, astfel că nu se poate reţine identitatea nici cu privire la acest aspect.
De asemenea, acţiunea, soluţionată prin sentinţa nr. 1815 din 21 martie 20903 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost promovată, în calitate de reclamantă, de revizuienta SC E.F.N. SA şi, ca atare, nici în ceea ce priveşte această hotărâre nu există identitate de părţi, în raport cu acţiunea soluţionată irevocabil, prin Decizia atacată (nr. 953/2003), care a fost promovată de reclamantul C.L.
În concluzie, faţă de toate cele arătate, se constată că, chiar dacă soluţiile au fost pronunţate în dosare deosebite, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a atrage anularea celei din urmă hotărâri (Decizia nr. 954/2003), întrucât aceasta nu încalcă autoritatea de lucru judecat rezultată din sentinţele nr. 4869/2003 şi 1815/2003 ale Tribunalului Constanţa, întrucât, aşa cum s-a arătat în speţă, nu se poate reţine că există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, elemente caracteristice puterii de lucru judecat.
Aşa fiind cererea de revizuire formulată în cauză, urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 953 din 6 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 847/2003, formulată de revizuenta SC E.F.N. SA Eforie Nord, ca nefiind fondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1819/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2557/2004. Comercial → |
|---|
