ICCJ. Decizia nr. 1119/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Dâmbovița la 3 mai 2005, reclamanta R.A.G.C. Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul B.G., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.303.744 lei din care 2.524.287 lei cu titlu de preț și 2.779.457 lei majorări de întârziere și să dispună suspendarea executării contractului nr. 32218/2002.
Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1288 din 1 iulie 2004, a respins acțiunea ca nefondată.
în fundamentarea acestei soluții instanța a reținut, în esență, că pretențiile reclamantei nu sunt dovedite, pârâtul nebeneficiind de serviciile prevăzute în contractul nr. 32218/2002 încheiat între părți.
Apelul declarat de reclamanta R.A.G.C. Târgoviște împotriva hotărârii instanței de fond a fost admis prin decizia nr. 663 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, sentința apelată a fost schimbată în tot și, pe fond, a fost admisă acțiunea reclamantei, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 5.303.744 lei reprezentând contravaloare apă potabilă și majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată aferente.
în pronunțarea acestei soluții instanța de apel a reținut că din probatoriile administrate în cauză rezultă că acțiunea reclamantei este pe deplin dovedită și că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a prețului.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul B.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile aduse de recurentul pârât sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 10 C. proc. civ. și vizează, în esență, faptul că hotărârea recurată a fost dată cu aprecierea eronată a probatoriului administrat în cauză și cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile convențiilor, îndeosebi opozabilității acestora, precizând că el nu este semnatarul contractului de furnizare servicii nr. 32218/2002 și nici al angajamentului de plată.
Recursul este întemeiat:
Din actele dosarului rezultă că reclamanta R.A.G.C. Târgoviște a prezentat o copie de pe contractul de furnizare a apei potabile nr. 32218/2002 și un angajament de plată din 5 august 2002, tinzând să dovedească împrejurarea că pârâtul B.G. a fost beneficiarul acestui contract.
Pe de altă parte, în fața instanței de fond, la 1 iulie 2004, reprezentanta societății reclamante a invederat că nu cunoaște dacă pârâtul are surse de apă, la dosarul cauzei fiind depuse numai acte care emană de la reclamantă și care nu fac dovada livrării apei potabile către pârât.
Mai mult, la dosarul curții de apel a fost depus un certificat emis de D.M.P.S. Dâmbovița din care rezultă că pârâtul B.G. suferă de stare psihopatoidă, posttraumatică, cu deteriorare psihică marcată, fiind încadrat într-o categorie de persoane handicapate, fiind adeseori internat în spital, situație în care atât semnarea contractului cât și a angajamentului de plată nu pot crea obligații în sarcina sa.
Față de considerentele mai sus prezentate, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia recurată, în sensul că a respins apelul declarat de reclamanta R.A.G.C. Târgoviște împotriva sentinței nr. 1288 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Dâmbovița ce a fost menținută în totalitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1152/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1116/2005. Comercial → |
|---|
