ICCJ. Decizia nr. 1151/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 1 august 2002, reclamanta O.N.E. M.N. Constanța a chemat în judecată pe pârâta SC F.M. SRL Constanța pentru ca, pe calea unei ordonanțe președințiale să se dispună sistarea lucrărilor de construcție a stației de incinerare-incinerator ecologic, din cartierul Tomis.
Prin sentința civilă nr. 8916 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei și a intervenienților A.P. nr. 260 Constanța, A.P. TM 3, A.P. nr. 87 și A.L. nr. 263, și s-a dispus sistarea lucrărilor de construcție a stației de incinerare menționată, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind anularea acordului de mediu.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 56 din 13 ianuarie 2003, a admis recursul pârâtei, a modificat sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins acțiunea reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 174 din 10 februarie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis contestația în anulare și a stabilit termen pentru rejudecarea recursului.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 610 din 22 mai 2003, a admis recursul pârâtei, a modificat hotărârea primei instanțe, în sensul că a respins cererea reclamantei, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 581 Cod procedură civilă.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 404 din 3 februarie 2004, a anulat recursul intervenientei A.P. TM 3 Constanța, ca insuficient timbrat.
Contestația în anulare formulată de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 610 din 22 mai 2003, a fost respinsă de Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 671 din 9 iunie 2003, constatându-se că nu sunt întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., privind greșelile materiale invocate.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești reclamanta a formulat recurs, considerând că erau îndeplinite condițiile art. 318 C. proc. civ., privind săvârșirea unei erori materiale, întrucât solicitase amânarea judecății și nu amânarea pronunțării.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
Rezultă așadar, că hotărârea pronunțată într-o contestație în anulare obișnuită (art. 317 C. proc. civ.) va putea fi atacată cu recurs numai dacă pe calea contestației s-a atacat o hotărâre pronunțată în ultimă instanță sau o decizie a instanței de apel.
în cazul contestației în anulare speciale (art. 318 C. proc. civ.), deoarece vizează numai hotărâri irevocabile, hotărârile ce se pronunță nu sunt niciodată susceptibile de recurs.
în speță, cum reclamanta a formulat o contestație în anulare specială, fundamentată pe prevederile art. 318 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri irevocabile, se constată că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs.
în consecință, recursul reclamantei s-a privit ca inadmisibil și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1201/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1152/2005. Comercial → |
|---|
