ICCJ. Decizia nr. 1192/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1192/2005
Dosar nr. 3652/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9397/2003 al Tribunalului Prahova, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Caraş Severin a chemat în judecată pe pârâta C.F.R. M. SA, agenţia Timişoara, SC P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. sucursala Piteşti pentru plata sumei de 6.541.935 lei contravaloare produse petroliere constatate lipsă la destinaţie, cu cheltuielile de judecată aferente.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 3585 din 6 noiembrie 2003 a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtei C.F.R. M. SA sucursala Timişoara pe care a obligat-o la plata sumei de 6.541.935 lei contravaloare marfă şi 589.754 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acţiunea faţă de celelalte două pârâte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că transportatorul produselor petroliere nu şi-a îndeplinit obligaţia de a transporta integral marfa încredinţată spre transport, că vagonul a sosit la destinaţie cu sigiliile rupte şi cu lipsuri ce demonstrează culpa căii ferate, care, potrivit dispoziţiilor art. 83 din R.T. pe căile ferate răspunde de integritatea mărfii din momentul luării în primire şi până la eliberarea la destinaţie.
Apelul declarat de pârâta obligată la plată împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 112 din 6 februarie 2004, care a reţinut că motivele apelului acestei pârâte nu sunt de natură a schimba hotărârea instanţei de fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta C.F.R. M. SA sucursala Timişoara a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. S-au invocat de asemenea şi prevederile art. 61.2 şi 83.4.3 din R.T. C.F.R., pârâta susţinând că în baza prevederilor respective, calea ferată este exonerată de răspundere.
Recursul pârâtei este nefondat.
Potrivit art. 83.1 din R.T. pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr. 41/1997 „calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avaria mărfii survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare".
Prin art. 83.2 din acelaşi regulament se prevede că sarcina probei pentru avarierea/ lipsa mărfii produsă pe timpul transportului şi din vina cărăuşului, revine reclamantului.
În speţă, reclamanta a dovedit lipsa cantitativă constatată la destinaţie prin actele de constatare, respectiv procesul verbal de recepţie din 27 noiembrie 2002 şi procesul verbal de constatare. S-a consemnat în aceste acte faptul că vagonul a sosit la destinaţie cu raport de eveniment, lipsă sigilii. A fost în continuare asigurat cu sigiliile staţiei Caransebeş Triaj, rezultând deci că pentru lipsa produselor petroliere constatată la destinaţie, culpa aparţine cărăuşului.
Rezultă aşadar că hotărârea instanţei de apel, care a menţinut ca temeinică şi legală sentinţa instanţei de fond, este corectă, recursul pârâtei este nefondat şi se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva deciziei nr. 112 din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1111/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1209/2005. Comercial → |
|---|
