ICCJ. Decizia nr. 1120/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 27 martie 2003, Primăria municipiului Brad a chemat în judecată pe pârâta SC F.Z. SA Brad prin lichidator SC M.S. SRL Deva pentru constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în Brad, precum și faptul că imobilele de la această adresă sunt proprietatea municipiului Brad, ca și asupra imobilelor înscrise în CF nr. 49 Brad și 948 Brad, în final solicitând radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate înscris pentru SC F.Z. SA Brad.
Printr-o precizare de acțiune depusă la 3 iunie 2003, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.).
Prin sentința civilă nr. 569 din 8 octombrie 2003, Judecătoria Brad a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara unde s-a format dosarul nr. 8301/2003 soluționat în baza sentinței nr. 801 din 30 martie 2004 prin care s-au admis excepțiile invocate de pârâtă și de intervenienta B.I.R., în faliment, prin lichidator și a fost respinsă ca tardiv formulată acțiunea Primăriei Brad pentru constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria HD nr. 0053/1999.
Totodată a fost respinsă acțiunea în constatare și radiere a intabulării dreptului de proprietate al pârâtei, reținându-se autoritatea de lucru judecat.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 221 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin care a fost anulat ca netimbrat apelul reclamantei Primăria municipiului Brad.
Cu actul înregistrat la 7 octombrie 2004, Primăria municipiului Brad a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii pe care nu le-a încadrat în drept și care se referă doar la aspectele de fond ale litigiului.
Recursul este nefondat.
Așa cum s-a arătat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond a fost anulat ca netimbrat de către Curtea de Apel Alba Iulia, iar sub acest aspect recurenta nu a formulat nici o critică, motivele de recurs vizând doar fondul pricinii.
Ca atare, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil și care înseamnă dreptul părții de a dispune de obiectul procesului, recursul reclamantei a fost respins în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1193/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1201/2005. Comercial → |
|---|
