ICCJ. Decizia nr. 1152/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 136.673.168.216 lei reprezentând majorări de întârziere pentru sumele datorate la fondul special de drumuri aferente perioadei 19 aprilie 2001 - 1 iulie 2002.
Prin sentința comercială nr. 74 din 29 mai 2003, Curtea de Apel București, a respins, ca prematură, acțiunea, considerând că între părți nu s-a efectuat procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 7201C. proc. civ.
împotriva sentinței astfel pronunțate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Se susține astfel că instanța de fond nu a avut în vedere natura obligației rezultată din plata cu întârziere a sumelor datorate fondului special de drumuri, aceasta fiind o obligație bugetară, nu una comercială iar procedura concilierii directe nu își face aplicarea.
Recursul este întemeiat:
Dispozițiile art. 7201C. proc. civ., stabilesc o procedură prealabilă cererii de chemare în judecată, pentru soluționarea prin conciliere directă de către părți a litigiului lor, născut în materie comercială pentru pricini evaluabile în bani.
Procedura elaborată în scopul celerității soluționării unor diferende, are în vedere certitudinea juridică și stabilitatea circuitului comercial, concilierea fiind favorabilă desfășurării unui proces.
Litigiul dedus judecății, are câteva aspecte particulare, pe care instanța de fond le-a ignorat.
Astfel, în urma unui control încheiat la 20 aprilie 2001 s-au constatat restanțe în plata către bugetul de stat, a unor datorii aferentei cotei de 25 % aplicată prețului de vânzare al carburanților, datorii care sunt purtătoare de penalități stabilite prin acte normative.
încercarea de soluționare amiabilă a existat, chiar dacă aceasta nu a respectat strict prevederile art. 7201C. proc. civ.: S-a încheiat un proces verbal de control, au fost soluționate contestațiile pârâtei, au fost comunicate în scris pretențiile și temeiul lor (adresa din 31 ianuarie 2003) actele doveditoare pe care se întemeiază, la care pârâta a răspuns (adresa nr. 25/722 din 17 februarie 2003), iar rezultatul concilierii rezultă indubitabil din corespondența purtată de părți.
Termenul prevăzut de alin. (5) al art. 7201C. proc. civ., nu poate fi considerat nerespectat câtă vreme litigiul dintre părți se poartă din aprilie 2001, iar acțiunea a fost înregistrată la 27 februarie 2003.
Interpretând textul art. 7201C. proc. civ., dincolo de spiritul pentru care acesta a fost elaborat, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală pe care înalta Curte de Casație și Justiție a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare instanței competente, în raport de dispozițiile art. II din Legea nr. 195/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1151/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1119/2005. Comercial → |
|---|
