ICCJ. Decizia nr. 118/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 3134/2003 SC M. SA Constanța a solicitat instanței ca prin sentința ce o va sa în contradictoriu cu A.P.A.P.S. București să stabilească cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin în urma restituirii către foștii proprietari a unor imobile pe care le-a dobândit, cu cheltuieli de judecată.
La data de 18 octombrie 2002 și-a precizat acțiunea, în sensul că este o acțiune în constatare, în temeiul de drept fiind art. 111 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 324din Legea nr. 88/1997.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 5731 din 4 septembrie 2003, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins-o ca atare, cu motivarea că la data promovării ei, respectiv 23 august 2002 dispozițiile art. 324din O.G. nr. 88/1997 erau abrogate prin Legea nr. 137/2002.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 38 din 18 decembrie 2003, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate pe care a anulat-o și a fixat termen la 22 ianuarie 2004 pentru acționarea pe fond, cu motivarea că acțiunea a fost greșit respinsă ca inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 137/2002.
A.P.A.P.S. a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs se arată că acțiunea bazată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., are un caracter subsidiar, ea este inadmisibilă cât timp partea poate cere realizarea dreptului cum corect a stabilit instanța de fond.
Prin întâmpinare pârâta a ridicat excepția prevăzută de art. 3021C. proc. civ.
Excepția și recursul au fost respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:
Excepția privind admisibilitatea recursului în raport de dispozițiile art. 302 din O.U.G. nr. 58/2003 a fost soluționată de instanță prin încheierea din 7 mai 2004 stabilindu-se că este admisibil motiv pentru care se respinge excepția.
Pe fond, se reține că, tribunalul nu a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins-o ca atare în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. ci având în vedere data când ea a fost promovată și dispozițiile Legii nr. 137/2002 care a abrogat art. 324din O.G. nr. 88/1997.
Curtea a admis apelul reclamantei având în vedere dispozițiile art. 29 și art. 30 din Legea nr. 137/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 137/2002 "instituția publică implicată (A.P.A.P.S.) asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare - cumpărare de acțiuni, repararea prejudiciului cauzat acestora prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat", iar în art. 30 se arată că "prevederile art. 324din O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 137/2002".
Așa cum s-a arătat s-a admis apelul și s-a stabilit termen la data de 22 ianuarie 2004 pentru a analiza dacă acțiunea se încadrează în dispozițiile legale mai sus menționate. Nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ., astfel cum susține recurenta prin motivele de recurs, iar încadrarea în drept a unei acțiuni, în raport de motivele invocate, este atributul instanței.
Pentru motivele arătate s-a respins ca nefondat recursul, reținând legalitatea deciziei recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1285/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1202/2005. Comercial → |
|---|
