ICCJ. Decizia nr. 1341/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 noiembrie 2003, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. CO Timișoara a chemat în judecată pârâtele SC P. SA, S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești și S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Timișoara solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta în culpă, la plata sumei de 7.205.063 lei, reprezentând contravaloare produs, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 21 februarie 2003, s-a constatat o lipsă de 250 kg produs petrolier la vagonul care i-a fost expediat cu ajutorul cărăușului, valoarea pierderilor ridicându-se la suma solicitată.
Pârâta SC P. SA a formulat cerere reconvențională, în contradictoriu cu reclamanta și cu celelalte două pârâte, solicitând obligarea societății în culpă, la plata contravalorii taxei de transport aferentă cantității de produs lipsă, respectiv 121.083 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1853 din 1 martie 2004, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Timișoara și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC P. SA.
A fost obligată pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Timișoara să plătească reclamantei suma de 7.205.063 lei, reprezentând contravaloarea a 250 kg benzină fără plumb și la 642.845 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Timișoara să plătească pârâtei - reclamante SC P. SA suma de 121.083 lei reprezentând contravaloare taxă de transport aferentă cantității de 250 kg benzină fără plumb și la 20.000 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acțiunea principală față de celelalte pârâte.
A fost respinsă cererea reconvențională față de celelalte pârâte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate următoarele:
Conform avizului de însoțire a mărfii nr. 325409/2003 și scrisorii de trăsură pârâta S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești a expediat reclamantei, prin intermediul SC P. SA și cu ajutorul cărăușului S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Timișoara, vagoane încărcate cu 43.500 kg benzină fără plumb.
Vagoanele au înregistrat, în timpul transportului pe calea ferată, lipsuri cantitative și sigilii lipsă, caz în care răspunzător de producerea pagubei este cărăușul, potrivit art. 82.1 din R.T.C.F., aprobat prin O.G. nr. 41/1997.
Pe cale de consecință, întrucât s-a constatat că pentru pierderile înregistrate culpa aparține cărăușului, acesta va suporta și contravaloarea taxei de transport achitată de pârâta - reclamantă SC P. SA
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de apel, pârâta a arătat că transportul S.T. a fost predat reclamantei cu 7 sigilii intacte și corect aplicate de predător la cele 5 sisteme de sigilare care asigurau interpretarea mărfii din vagon.
Vagonul respectiv a circulat între stația de predare, respectiv stația de destinație fără nereguli de ordin tehnic sau comercial, aspect constatat și de comisia alcătuită din reprezentantul pârâtei, al destinatarului și al R.
Se mai susține că scurgerile din conținut constatate la gurile de descărcare (circa 30 - 40 pic./min) s-au produs datorită încălzirii vremii din timpul zilei, când gheața de pe vagon s-a topit.
De asemenea, apelanta - pârâtă mai arată că dacă acțiunea ar fi întemeiată cuantumul stabilit de instanță este greșit.
Potrivit art. 85.2 din Regulamentul de Transport, în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată trebuia să plătească o despăgubire calculată după factura de cumpărare a mărfii, care în speță este de 2.609.575 lei, respectiv contravaloarea prețului de rafinare a benzinei.
Un alt motiv pentru care acțiunea reclamantei ar fi trebuit să fie respinsă îl constituie, în opinia apelantei, împrejurarea că mărfurile în stare lichidă, transportate pe calea ferată suferă anumite transformări, respectiv evaporare, ceea ce se încadrează în toleranța de 2 % din masă prevăzută de art. 83.9.1 din Regulament aspect care o exonerează de răspundere.
Pârâta - reclamantă SC P. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia nr. 544 din 26 iulie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1853/2004 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimatele S.N.P. P. SA - PECO Timișoara, SC P. SA și S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță, în mod corect, a stabilit apelanta - pârâtă la plata contravalorii cantității de 250 kg benzină fără plumb, prejudiciu creat ca urmare a pierderii și sustragerii acestui produs pe timpul transportului și calculat la prețul de livrare.
împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, reiterând practic motivele de apel anterior menționate.
La termenul de astăzi, înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică excepția de nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 2821C. proc. civ., și pe cale de consecință, a necompetenței materiale a instanței supreme de soluționare a recursului pe fondul său.
Excepțiile invocate sunt întemeiate.
în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I, pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit, în materie comercială, regula de drept comun, în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată prin art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale, este guvernat de normele de drept comun, cuprinse în Titlul IV din Codul de Procedură Civilă.
Prin urmare, în cauza de față, Curtea de Apel trebuia să facă aplicarea art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecății este de până în 200 milioane lei, iar potrivit normelor citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu este supusă apelului.
în consecință, înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza spre soluționarea recursului la Tribunalul Prahova cu respectarea prevederilor art. 2821C. proc. civ.
Cu prilejul soluționării căii de atac formulate, instanța de control judiciar a examinat criticile de netemeinicie și nelegalitate invocate de pârâtă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1343/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1288/2005. Comercial → |
|---|
