ICCJ. Decizia nr. 1343/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2004, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. - C.F.R. SA, sucursala București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 32.257.531 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 7.100 kg fier vechi, constatată lipsă la destinație, taxele de transport aferente mărfii lipsă și dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1706 din 17 mai 2004, Judecătoria Târgoviște a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA împotriva pârâtei S.N.T.F.M. - C.F.R. SA, sucursala București.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, următoarele:
în privința transportului mărfurilor pe calea ferată este reglementată regula răspunderii societății de cale ferată pentru integritatea mărfii primită spre transport cu scrisoare de trăsură (art. 82.1 din Regulament), precum și responsabilitatea pentru cantitatea constatată pe cântarul său, atunci când a afectat cântărirea (art. 82.2), dar și de cantitatea înscrisă în scrisoarea de trăsură dacă a încasat tariful de cântărire, indiferent de faptul dacă a efectuat sau nu cântărirea (art. 82.3), totuși, prin excepție de la regula antrenării răspunderii, în cazul unităților de încărcătură sigilate, calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinație fără urme de violare, sustragere, avariere și cu sigiliile intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte.
Cum vagoanele, în speță, au fost expediate cu tablă sudată, respectiv cu plasă sudată și marcaj de var potrivit mențiunilor din scrisorile de trăsură, fiind preluate în aceeași stare de către beneficiar, prezumția de culpă a căii ferate este înlăturată până la proba contrară.
A mai reținut prima instanță că proba contrară nu s-a făcut în cauză, motiv pentru care răspunderea pârâtei nu poate fi angajată în contextul în care nu s-a răsturnat prezumția de nerăspundere, care potrivit art. 82.5 din Regulament operează în favoarea cărăușului.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC C. SA Târgoviște, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, deoarece potrivit dispozițiilor art. 61.2 din Regulamentul de transport se prevede că pentru expedițiile încărcate de expeditor, mențiunile din scrisoarea de trăsură referitoare la masa mărfii sau la numărul coletelor, nu fac dovada împotriva căii ferate decât dacă verificarea acestei mase și a numerelor coletelor a fost făcută efectiv de către calea ferată și certificate în scris pe documentul de transport, astfel încât masa mărfii fiind efectiv verificată de către cărăuș, mențiunile din scrisoarea de trăsură fac dovada împotriva cărăușului, răsturnând orice prezumție de nerăspundere.
A arătat reclamanta că a respectat dispozițiile art. 91.2.2.1 din Regulamentul de transport, situație dovedită de adresa de cântărire adresată stației de destinație și că nu s-a încheiat un proces verbal de constatare urmare a invocării lipsurilor cantitative, datorită efectelor dispoziției nr. 18/2003 a directorului general al S.N.T.F.M., întocmirea procesului verbal de constatare trebuia să-l efectueze cărăușul potrivit dispozițiilor art. 75.1 din Regulamentul de transport și că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 430, coroborat cu art. 440 C. com., dispoziții în temeiul cărora destinatarul avea posibilitatea să ceară și după primirea lucrurilor verificarea lor, cu condiția ca această cerere să fie făcută imediat după descoperirea pagubei și în maxim 5 zile de la primirea mărfii, fiind obligat destinatarul să facă dovada că lipsurile au apărut în timpul transportului.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia 632 din 6 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC C. SA împotriva sentinței nr. 1706/2004 a Judecătoriei Târgoviște în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala București, considerând că instanța de fond a constatat că nu a fost dovedită culpa cărăușului și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC C. SA.
în motivare, recurenta arată că a făcut dovada pretențiilor sale, procedând la constatarea lipsurilor cantitative și la solicitarea de despăgubiri de la intimata-pârâtă.
Instanța de apel a atribuit cărăușului S.N.T.F.M. o prezumție de nerăspundere, deși s-au constatat nereguli comerciale, respectiv lipsuri cantitative echivalente unor vicii ascunse ale mărfurilor.
A mai arătat recurenta că în cauză a fost răsturnată prezumția de nerăspundere a cărăușului, lipsurile cantitative producându-se între momentul preluării transporturilor de la expeditor și cel al eliberării lor către destinatar.
De asemenea, s-a susținut că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a art. 82.5 din Regulament, fără a-l corobora cu celelalte sub-puncte ale art. 82., iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 61.2.
în concluzie, deoarece toate vagoanele menționate în cererea introductivă au plecat din stațiile de expediție cu verificarea masei transportului pe cântar C.F.R., stațiile de expediție certificând în scris acest aspect pe fiecare scrisoare de trăsură, masa mărfii fiind efectiv verificate de calea ferată, mențiunile referitoare la masa înscrisă în scrisorile de trăsură aferente transporturilor în cauză au făcut dovada împotriva cărăușului, răsturnând orice prezumție de nerăspundere.
La termenul de astăzi, înalta Curte a invocat din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, excepția de nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 2821C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a necompetenței instanței supreme de soluționare a recursului pe fondul său.
Excepțiile invocate sunt întemeiate.
în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit, în materie comercială, regula de drept comun în ceea ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, în cauza de față, Curtea de Apel Ploiești trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecății este de până în 200 milioane lei, iar potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu este supusă apelului.
în consecință, în raport de considerentele expuse, înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza la Tribunalul Dâmbovița, pentru soluționarea căii de atac, cu respectarea prevederilor art. 2821C. proc. civ.
Cu prilejul judecării căii de atac, instanța de control judiciar a analizat motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate și de reclamanta SC C. SA.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1341/2005. Comercial → |
|---|
