ICCJ. Decizia nr. 1353/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 februarie 2002, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâții SC S. SRL Focșani, S.R., SC S. SRL Focșani prin administrator S.R. și SC S.S. SRL prin administrator C.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: constatarea nulității absolute a procesului verbal al A.G.E. a SC S. SRL din 8 august 2001 prin care s-a hotărât divizarea celui mai important bun achiziționat de societate, imobilul construcție situat în Bd. Independenței dobândit prin licitație publică cu suma de 626.000.000 lei în proprietatea societății în temeiul art. 152 din Legea nr. 31/1990; constatarea nulității absolute pentru simulație și fraudă la lege a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1761 din 8 noiembrie 2001, prin care activul în discuție compus din 6 birouri și un hol toate în suprafață de 117,95 mp a fost dezmembrat în trei loturi: lotul I, în suprafață de 51,35 mp compus din trei birouri și cota indiviză de 1/2 din hol, lotul II în suprafață de 51,66 mp compus din trei birouri și cota indiviză de 1/2 hol și lotul III în suprafață de 15,10 mp compus dintr-un birou, înstrăinându-se către SC S. SRL loturile I și III la prețul de 163.000.000 lei, precum și a contractului de vânzare cumpărare cu dezmembrare, autentificat sub nr. 614 din 20 martie 2003 și rectificat prin încheierea nr. 3425 din 26 iunie 2002, prin care SC S. SRL a dezmembrat lotul I și III și a înstrăinat către SC S.S. SRL un birou în suprafață de 18,25 mp și lotul III compus din birou de 15,10 mp, la prețul de 70.000.000 lei, diminuându-se, nelegal partea cuvenită SC S. SRL, cu 7,5 mp, adică 1/2 din lotul III; repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor autentice de dezmembrare și vânzare-cumpărare cu restituirea prețului încasat; evacuarea pârâților și spațiul în litigiu.
în susținerea pretențiilor reclamantul arată că SC S. SRL constituită cu activitate principală de prestări turistice a obținut avizul de funcționare în baza brevetului de turism obținut de asociata S.R., care a dobândit la data efectuării formalităților un procent de 10 % cu titlu de cotă de participare la profit și beneficii.
La data de 8 august 2001, fără ca A.G.E. a asociaților să fie convocată în conformitate cu dispozițiile legale privind formalitățile de convocare cu ordinea de zi s-a hotărât cesionarea părților sociale de către asociatul S.R.; acoperirea cheltuielilor de constituire a unei noi societăți de către acesta; anularea debitului de 30 milioane lei, despăgubirea cu 1500 dolari S.U.A. repartizarea cheltuielilor de branșare electrică și cheltuieli de realizare a accesului în stradă.
Reclamantul mai susține că vânzarea-cumpărarea cu dezmembrarea spațiului s-a efectuat în absența sa, prin loturile constituite cu ocazia dezmembrării dreptului de proprietate SC S. SRL fiind prejudiciată ca urmare a constituirii unor loturi inegale, evident în favoarea pârâtului S.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii motivând că la data de 8 august 2001 asociații SC S. SRL s-au întrunit în adunare generală pentru a discuta problemele ivite între ei și a lua măsurile ce se impun.
Hotărârile s-au materializat în procesul verbal însușit și semnat de toți asociații, iar ulterior s-au întocmit mai multe acte pentru îndeplinirea hotărârilor, acte ce s-au îndeplinit cu acordul și, de cele mai multe ori, în prezența tuturor asociaților.
Prin sentința civilă nr. 1582 din 23 septembrie 2003, Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată.
în motivarea soluției, instanța de fond, a reținut că urmare A.G.A. din 8 august 2001 cei trei asociați au hotărât de comun acord retragerea asociatului S.R. din societate și condițiile retragerii, iar pentru îndeplinirea acestor hotărâri s-au efectuat operațiunile necesare respectiv întocmirea documentațiunilor tehnice de cadastru în vederea dezmembrării imobilului, dezmembrarea propriu-zisă în trei loturi, vânzarea-cumpărarea acestora realizându-se în fața notarului de către toți asociații.
De asemenea, s-a reținut că retragerea pârâtului S.R. s-a produs la data de 15 noiembrie 2001 când s-a încheiat actul adițional nr. 379 din această zi, urmare cesionării părților sociale pe care acesta le deținea la SC S. SRL către asociata S.R. conform contractului în formă autentică nr. 1762 din 8 noiembrie 2001.
S-a înlăturat și susținerea reclamantului că ar fi fost prejudiciat prin împărțirea făcută motivându-se că potrivit art. 221 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sociale se stabilesc prin acordul asociaților, condiție îndeplinită prin procesul verbal din 8 august 2001 semnat de toți asociații.
De asemenea, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor privind constatarea nulității absolute pentru simulație și fraudă la lege a contractului de vânzare cumpărare și nici nu a indicat temeiul legal.
Cum în cauză retragerea pârâtului s-a realizat prin cesionarea părților sociale și nu prin atribuirea spațiilor în contul acestora nu se poate considera că loturile ar fi trebuit să fie egale între asociați.
împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul criticile vizând nerespectarea unor norme legale sancționabile cu nulitatea.
Se susține că, contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1761 din 8 noiembrie 2001 și respectiv nr. 614 din 20 martie 2002 au fost semnate pentru reclamant de asociata S.R. în baza unui mandat limitat de administrare care nu-i dădea dreptul mandatarei să facă act de dispoziție în numele mandatarului, că s-au respins de către prima instanță probele apreciate ca esențiale pentru dezlegarea pricinii cum ar fi expertiza contabilă și imobiliară și de audiere a unor martori; că procesul verbal din 8 august 2001 nu a fost respectat spiritul voinței asociaților, iar imobilul a fost subevaluat în vederea operațiunii de divizare în dauna reclamantului prin încălcarea dispozițiilor art. 236 din Legea nr. 31/1990 privind divizarea societăților comerciale.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 13 din 21 ianuarie 2004, a respins apelul ca nefondat.
în motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că deși s-a motivat sumar argumentația nulităților invocate a rezultat că reclamantul a invocat nerespectarea formalităților de convocare ale A.G.E., precum și absența sa de la operațiunile ulterioare de divizare a dreptului de proprietate asupra spațiului proprietate socială.
S-a reținut, ca neîntemeiate, motivele invocate întrucât nu s-a dovedit o încălcare a formalităților de convocare ale adunării generale extraordinară, reclamantul-apelant fiind prezent și și-a însușit ordinea de zi, aprobând prin semnătura dată hotărârile luate.
De asemenea, instanța de apel a reținut că reclamantul a fost reprezentat la operațiunile de divizare fizică a patrimoniului de soția sa, asociată la aceeași societate, conform procurii notariale dată în acest scop.
Instanța de apel a reținut că s-a invocat pentru prima dată în apel depășirea mandatului dat prin procură, schimbându-se cauza nulității actelor de împărțire fizică a imobilului, fapt nepermis de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Restul argumentelor invocate în calea de atac au fost înlăturate motivat de faptul că probele se administrează în măsura în care sunt utile cauzei, iar termenul de redactare sau comunicare au caracter de recomandare, fără consecința pentru părțile și obiectul propus.
Cu petiția înregistrată la data de 16 martie 2004, reclamantul a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile privind aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că, nejustificat, instanța de apel a înlăturat motivele de nulitate invocate în ce privește contractele de vânzare cumpărare prin care s-a înstrăinat activul societății aceste acte fiind semnate de procurator S.R. cu procura generală nr. 1359 din 29 august 2001 cu încălcarea dispozițiilor art. 1536 potrivit căruia mandatul conceput în termeni generali cuprinde numai acte de administrare, text care cere, în materie de înstrăinare, mandat special.
De asemenea, recurentul consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 129 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că instanța de fond a respins probele cu expertiza contabilă și expertiza în construcții și proba cu martori, în condițiile în care aceste probe au fost admise prin încheierea de ședință din 8 aprilie 2003, iar pe de altă parte au fost încălcate și dispozițiile art. 261 alin. (3) și art. 7206C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea hotărârii se face în termen de 7 zile de la pronunțare, iar în materie comercială se judecă cu precădere.
S-a invocat și nulitatea prevăzută de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 948 pct. 2 C. civ., apreciindu-se că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept hotărârea, simpla fundamentare a legalității și temeiniciei soluției de respingere pe dispozițiile art. 221 alin. (2) potrivit căruia drepturile asociatului retras se stabilesc prin acordul asociaților care nu a fost respectat întrucât procesul verbal din 8 august 2001 s-a convenit ca lotul III să fie înstrăinat lui M.G. și s-a susținut că nu s-a motivat frauda la lege și simulația actelor de înstrăinare ca urmare a pretinsei divizări convenită prin procesul verbal din 8 august 2001.
Ori înstrăinarea s-a făcut la un preț inferior celui de cumpărare fiind o operațiune prohibită de lege.
Fiind în discuție modificarea actului constitutiv și divizarea societății trebuiau respectate dispozițiile art. 234 și art. 236 din Legea nr. 31/1990 fapt ce conduce la nulitatea A.G.A. din 8 august 2001.
Recursul este nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de apel litigiul a fost examinat în limitele în care a fost investită potrivit principiului disponibilității, reclamantul fixând prin cerere cadrul procesual. Astfel prima instanță a fost investită cu: constatarea nulității absolute a procesului verbal al adunării generale extraordinare din 8 august 2001 prin care s-a hotărât divizarea fizică pe asociați a imobilului, proprietatea societății, fără un alt motiv, constatarea nulității absolute a contractelor în formă autentică privind partajul fizic al aceluiași imobil în 3 loturi și circulația juridică a acestor loturi, repunerea părților în situația anterioară în privința proprietății imobilului și evacuarea pârâților.
De reținut că temeiul juridic al cererii a fost prevăzut la modul general respectiv Legea nr. 31/1990.
Deși s-a motivat sumar, argumentație în sprijinul celor două nulități instanța de apel a apreciat corect că în realitate se invocă nerespectarea formalităților de convocare a A.G.E., precum și absența reclamantului în operațiunile ulterioare de divizare a dreptului de proprietate asupra spațiului proprietate socială.
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi".
Ori, reclamantul pentru prima dată invocă depășirea mandatului dat prin procură, apreciat ca fiind de administrare, de către coasociata și soția acestuia precum și beneficiarul cesiunii părților sociale făcute de asociatul care s-a retras, schimbând cauza nulității actelor de împărțire fizică a imobilului, proprietatea inițială a SC S. SRL.
Deși potrivit textului precizat, instanța de apel nu avea căderea să examineze acest motiv, a făcut o examinare și pe fond stabilind că deși procura autentificată sub nr. 1359 din 29 august 2001 și împuternicirea de a face acte de dispoziție aceasta rezultă în mod implicit din mențiunea dreptului "de a gira și administra în mod activ cât și pasiv toate bunurile și afacerile prezente și viitoare" mai ales în contextul hotărârii adunării generale din 8 august 2001 cât și al datei acordării împuternicirii de reprezentantă.
în recurs se reia aceeași critică privind procura generală nr. 1359 din 29 august 2001, înalta Curte urmând a le înlătura întrucât din conținutul acesteia rezultă că i s-a dat mandantei S.R. o împuternicire specială acordându-i un drept de dispoziție, sens în care actele întocmite, în numele și pentru recurentul mandant, sub acest aspect sunt perfect valabile.
în consecvența recurentului s-a manifestat pe tot parcursul judecării cauzei, începând cu prenumele său, având în vedere că cererile formulate și semnate se referă când la S.M. când la S.M. și terminând cu înscrisurile depuse.
Deși atât în apel cât și în recurs se referă la procura nr. 1359 din 29 august 2001, pe care a depus-o în dosarul de fond, la cererea de recurs atașează o altă procură nr. 1360 din aceeași zi prin care împuternicește asociata să semneze în numele său documentația pentru modificarea actului constitutiv.
De asemenea, pe aceeași conduită, depune două rânduri de motive de recurs unul semnat personal și altul de avocat acest din urmă exemplar neputând sigiliul apărătorului împuternicirea avocațială fiind depusă la termenul din 25 februarie 2005 numai pentru susținerea recursului.
în ce privește critica potrivit căreia instanța de fond a respins probele cu expertiza contabilă și construcții și proba cu martori, așa cum a reținut și instanța de apel potrivit art. 129 C. proc. civ. "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare".
Față de obiectul cauzei dedus judecății, corect au apreciat instanțele că probele solicitate nu sunt necesare cauzei și chiar dacă au fost încuviințate inițial, pentru o mai bună administrare a actului de justiție s-a procedat la judecată cu respectarea principiilor ce guvernează procesul civil.
Cu privire la necomunicarea hotărârii în termen de 7 zile de la pronunțare și la nejudecarea cu precădere a cauzei, înalta Curte urmează a înlătura aceste critici pe de o parte acest termen este unul de recomandare și nu s-a produs o vătămare a părților în proces, iar pe de altă parte celeritatea judecării cauzelor comerciale depinde de părțile din proces.
Nu se poate reține nici că hotărârea nu a fost motivată, instanța de apel examinând fiecare critică argumentând juridic respingerea apelului.
Cu privire la nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare din 8 august 2001 din critica formulară rezultă că se invocă neîndeplinirea procedurii privind convocarea adunării generale extraordinare din 8 august 2001.
De reținut că potrivit art. 121 din Legea nr. 31/1990 "acționarii reprezentând întreg capitalul social vor putea dacă nici unul dintre ei nu se opune, să țină o adunare generală și să ia orice hotărâre de competența adunării, fără respectarea formalităților cerute pentru convocarea ei", iar art. 192 alin. (2) statuează că "pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel".
în speță așa cum rezultă din conținutul procesului verbal din 8 august 2001 hotărârile luate au avut girul tuturor asociaților.
Mai mult potrivit art. 131 alin. (2) (actualmente art. 132) din Legea nr. 31/1990 "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se însereze aceasta în procesul verbal al ședinței", ceea ce nu este cazul în speță, hotărârile fiind luate cu acordul de voință al tuturor asociaților inclusiv cu privire la drepturile asociatului retras.
Recurentul mai critică faptul că nu s-a motivat frauda la lege și simulația actelor de înstrăinare, fără a invoca în ce fel a fost fraudată legea contractele fiind încheiate cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. 948 C. civ., care stabilește condițiile de validitate ale unei convenții, respectiv capacitatea părților de a contracta, consimțământul cauză licită.
în ce privește simulația se reține că ceea ce este caracteristic pentru aceasta este faptul că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți a două contracte: unul public, aparent denumit și contract simulat prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității, un altul secret, denumit contra-înscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acesta anihilează, în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public simulat.
Ori, recurentul nu a fost în măsură să indice actele de simulație și această critică urmând a fi înlăturată.
Cu privire la prețul neserios se constată că nu a fost vândut imobilul în întregime, ci doar lotul 1 și 3 pentru care s-a achitat suma de 163 milioane lei, prețul fiind stabilit de directorul-operator și asociat S.R., care deținea 60 % din capitalul social al societății.
Din conținutul procesului verbal al adunării generale rezultă că hotărârile luate privesc retragerea intimatului S.R. din societate, condițiile retragerii și dezmembrarea imobilului, dar în nici un caz divizarea societății în condițiile art. 233 alin. (2) pentru a fi necesară îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 236 din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la criticile formulate în cea de-a doua cerere de recurs neînsușită de recurent, și neparafată de avocat, înalta Curte reține că și criticile formulate în conținutul acesteia nu pot fi reținute.
Deși se susține că retragerea intimatului s-a produs la data de 15 noiembrie 2001, data semnării actului adițional, iar contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 8 noiembrie 2001 când intimatul mai era asociat și administrator al societății vânzătoare, se omite faptul că întocmirea actelor de publicitate prin Oficiul Registrului Comerțului au în vedere opozabilitatea față de terți, modificarea actelor constitutive între părțile implicate operând la data hotărârii adunării generale.
Așa se explică și semnarea contractului de vânzare cumpărare pentru vânzătoare de administrator S.R., iar pentru cumpărătoare de SC S. SRL prin asociat unic S.R., în speță nefiind incidente dispozițiile art. 71,art. 126,art. 143 și art. 145 din Legea nr. 31/1990, vânzarea reprezentând voința socială a asociaților.
Nu se poate considera că apelul s-a judecat cu lipsă de procedură față de SC S. SRL, nulitate ce putea fi invocată numai de această persoană juridică, iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare poartă sigiliul societății.
Față de ce s-a arătat în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1354/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1297/2005. Comercial → |
|---|
