ICCJ. Decizia nr. 1354/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2003, reclamanta A.P.A.P.S., sucursala jud. Oltenia a chemat în judecată pârâta SC O.G. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se admită opoziția împotriva hotărârii A.G.A. din 5 februarie 2003 adoptată de societatea pârâtă și pe cale de consecință să se dispună anularea acesteia ca fiind adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale, prejudiciind interesele instituției și ale statului român.
La data de 19 ianuarie 2004, A.P.A.P.S. București a formulat o cerere de intervenție în interes propriu invocând lipsa calității procesuale a reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 225 din 31 martie 2004, Tribunalul Gorj a admis excepția lipsei calității procesuale active în ce privește pe reclamanta A.P.A.P.S. sucursala regională jud. Oltenia, a respins cererea acesteia pentru acest motiv și a respins cererea formulată de intervenienta A.P.A.P.S. București în interes propriu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 473/1995 F.P.S. (actualmente A.V.A.S.) a vândut asociației salariaților O.G. pachetul de acțiuni reprezentând 65% din capitalul social al O.G.
S-a stabilit ca plata să fie făcută în rate ultimul termen de plată fiind 1 martie 1995 și că pârâta a ignorat desființarea contractului pentru neplată astfel cum a fost notificată și a votat în mod nelegal aprobarea majorării capitalului social al societății prin aport în numerar al unui nou acționar, fiind încălcate dispozițiile art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002 societatea având statutul de societate deținută public.
S-a reținut că O.G. este o societate deținută privat și acesteia nu-i pot fi aplicabile acte normative speciale ce vizează societățile deținute public.
împotriva acestei sentințe a promovat apel intervenienta A.V.A.S. București, criticile privind faptul că instanța de fond nu a ținut cont că la data adoptării hotărârii A.G.A. contractul de vânzare-cumpărare acțiuni era desființat ca efect al operării pactului comisoriu de gradul IV inserat în actul adițional încheiat la data de 13 iulie 2000, astfel că intimata-pârâtă nu mai era acționar majoritar, ca urmare a neplății prețului integral al acțiunilor.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 342 din 14 septembrie 2004 a respins apelul ca nefondat cu motivarea că transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor achiziționate a operat la data încheierii contractului nr. 473/1995 și că nu se poate reține că a operat pactul comisoriu de gradul IV din moment ce părțile sunt în litigiu cu privire la faptul dacă pactul comisorie a operat sau nu, iar prin decizia nr. 1612 a înaltei Curți s-a constatat că apelanta trebuie să răspundă pentru evicțiune în favoarea intimatei pârâte, iar pe de altă parte în speță au fost aplicabile dispozițiile art. 1364 C. civ., potrivit cărora intimata pârâtă avea dreptul să suspende plata prețului.
Cum transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor achiziționate de către intimata-pârâtă a operat încă de la data încheierii contractului devenind o societate comercială cu capital integral privat, nu se justifică criticile formulate.
Cu petiția înregistrată la data de 18 octombrie 2004, A.V.A.S. a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susține că ignorând desființarea contractului pentru neplată cumpărătorul, respectiv intimata a notat în mod ilegal, fără a mai avea calitatea de acționar majoritar conferită de contract, aprobarea majorării capitalului social al societății prin aport în numerar al unui nou acționar, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002 societatea redevenind deținută publică, ca efect al operării pactului comisoriu.
Recursul este nefondat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, dreptul de proprietate al acționarilor a revenit intimatei pârâte care a devenit societate cu capital integral privat.
Sancțiunea contractuală formulată printr-un pact comisoriu de gradul IV opera exclusiv în urma neplății culpabile a intimatei, a două rate succesive de penalități. Această clauză a fost inserată printr-un act adițional la un interval de 5 ani după încheierea contractului.
Intimata a fost evinsă de către vânzătorul recurent și potrivit dispozițiilor art. 1364 C. civ., acesta a suspendat de drept plata până la soluționarea litigiului care a avut loc în data de 14 martie 2003.
Deci, la data modificării contractului prin care a fost adăugat pactul comisoriu, nu se punea în discuție culpa intimatei în executarea unei astfel de obligații.
Față de cele arătate, rezultă că dreptul de proprietate nu a fost întrerupt, prevederile legii speciale referitoare la societățile deținute public nu pot fi aplicate în cauză.
De altfel, recurenta nu a făcut dovada că s-a efectuat reînregistrarea ca acționar în condițiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și nici că a procedat la numirea unui administrator provizoriu până la data ținerii adunării generale a acționarilor potrivit art. 4 alin. (3).
în aceste condiții s-au văzut dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1381/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1353/2005. Comercial → |
|---|
