ICCJ. Decizia nr. 1376/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 2486 din 17 decembrie 1999, Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis cererea formulată de creditoarea B.R.D. G.S.G., sucursala zonală Timiș, în contradictoriu cu P.F., SC T. SRL Timișoara și SC I.R.C. SRL Timișoara și a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra părților sociale în valoare de 22.000 dolari S.U.A., pe care debitorul P.F. le deține la SC I.R.C. SRL Timișoara.
împotriva acestei încheieri P.F. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ., arătând că la judecarea cauzei nu a fost prezent și nici reprezentat, încheierea nu i-a fost comunicată și în toată perioada litigiului și după aceea s-a aflat în Franța, unde își are domiciliul.
Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 1094 din 25 iulie 2000, a respins contestația în anulare ca nefondată reținând că, P.F. a fost reprezentat în instanță de avocat, care nu a făcut nici un fel de precizări cu privire la domiciliul acestuia, încheierea a fost comunicată contestatorului la adresa din România indicată în acțiune și dovada absenței din țară a contestatorului s-a făcut cu o adresă eliberată de SC T. SRL Timișoara, iar nu cu pașaportul sau copia acestuia.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, care prin decizia civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2001, a respins apelul declarat de P.F., SC T. SRL Timișoara și SC I.R.C. SRL Timișoara.
Nemulțumiți de decizia pronunțată, P.F., SC T. SRL și SC I.R.C. SRL au declarat recurs arătând că este nelegală. P.F. a susținut că:
- nu a fost citat și nu a cunoscut despre cererea de sechestru asigurător formulată de B.R.D., sucursala zonală Timiș, pentru că în perioada când s-a soluționat cererea respectivă dar și ulterior se afla în Franța;
- reprezentarea sa în instanță de către avocat nu era legală pentru că acesta nu avea procură specială (mandat autentic notarial) și contract și delegație pentru instanță;
- nu a exercitat căile ordinare de atac împotriva încheierii, deoarece nu i s-a comunicat această hotărâre în Franța.
Cele două societăți recurente au susținut că: domiciliul recurentului P.F. este în Franța, iar el nu și-a ales niciodată domiciliul la SC T. SRL, iar sechestrul asigurător instituit asupra SC I.R.C. SRL, imobilizează un fond pecuniar și produce pierderi și întârzieri de plată în relațiile cu alți parteneri.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă cele două motive prevăzute la pct. 1 și pct. 2 nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Rezultă, așadar că pot fi atacate cu contestație în anulare obișnuită numai hotărârile irevocabile și dacă motivele nu au putut fi invocate prin exercitarea căii de atac a apelului și a recursului.
în cazul de față, cu toate că încheierea Tribunalului Timiș, din 17 decembrie 1999 a fost comunicată recurenților la data de 5 ianuarie 2000, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul Tribunalului Timiș, aceștia nu au declarat apel în termenul prevăzut de lege.
în aceste condiții, calea extraordinară de atac, contestația în anulare, folosită de contestatori este inadmisibilă, atâta timp cât aceștia aveau deschisă calea apelului și a recursului.
De altfel, criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, P.F. a fost citat în municipiul Timișoara, procedura a fost legal îndeplinită, iar reprezentarea acestuia în instanță de către avocat a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale, la dosar aflându-se împuternicirea avocațială.
în ceea ce privește sechestrul asigurător asupra părților sociale, deținute de P.F. la SC I.R.C., acesta a fost instituit de instanță, conform art. 907-908 C. com., iar măsura putea fi luată, chiar fără prealabila chemare a părților.
în considerarea celor ce preced, înalta Curte a stabilit că decizia atacată a fost legală și drept urmare, recursul a fost respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1375/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1358/2005. Comercial → |
|---|
