ICCJ. Decizia nr. 1389/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1509 din 10 septembrie 2003, Tribunalul Vrancea, secția comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Vrancea, în contradictor cu pârâta SC G.T. SRL Odobești, având ca obiect plata sumei de 1.420.419.130 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în concretizarea negocierilor pentru achiziționarea de către reclamantă a unei stații de distribuție carburanți tehnici, achiziție care ulterior nu a mai avut loc, livrările de produse petroliere au reprezentat plăți în avans, iar la 14 martie 2001 părțile au semnat un proces verbal de compensare și stingere a datoriilor în valoare de 663.261.808 lei, în care sunt trecute facturile emise de reclamantă pentru suma menționată, factura emisă de pârâtă pentru cota parte din contravaloarea stației la aceeași valoare, iar raportul de expertiză întocmit în cauză a constatat că nu se justifică în situația dată calculul unor penalități.
Curtea de Apel Galați, secția comercială, prin decizia nr. 23 din 4 februarie 2004, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Criticile apelantei cu privire la aprecierea situației de fapt, care a condus la neacordarea penalităților datorate chiar în contextul convenirii unei alte modalități de plată, au fost înlăturate de instanța de apel cu motivarea că renunțarea părților la modul de stingere a datoriilor reciproce inițial convenit, prin procesul verbal din 14 martie 2001, ele optând ca plata să se facă în moneda națională, nu justifică aplicarea sancțiunii penalităților asupra căreia nu s-a mai convenit.
Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Vrancea, a declarat recurs, criticile formulate vizând:
1. netemeinicia deciziei, constând în greșita apreciere a raporturilor obligaționale ale părților, urmare a modificărilor intervenite în contractul inițial și care au reprezentat un mod de stingere a creanței prin achiziționarea de la pârâtă a unei stații tip P.;
2. nelegalitatea deciziei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., constând în încălcarea prevederilor art. 969 și 973 C. civ., față de faptul că reclamanta, prin modificările la contractul nr. 72/2000, nu a renunțat la plata accesoriilor prețului.
Intimata SC G.T. SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că factura din 14 martie 2001 a reprezentat avans achiziționare stație P., iar prin procesul verbal de compensare din aceeași dată datoriile reciproce dintre părți s-au stins.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile limitativ prevăzute de acest text de lege.
Drept urmare, criticile de netemeinicie formulate de recurentă nu pot fi primite în contextul legislativ dat.
Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., constând în încălcarea art. 969 și 973 C. civ., este de observat că instanțele au făcut o corectă apreciere a raporturilor juridice dintre părți în evoluția lor, constatând că procesul verbal de compensare din 14 martie 2001, a stins obligațiile reciproce de plată, realitate confirmată prin concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Așa fiind, înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
în lipsa unor dovezi care să o susțină, cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată s-a respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1375/2005. Comercial → |
|---|
