ICCJ. Decizia nr. 1393/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2763 din 29 septembrie 2003, Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta SC F.R. SRL și a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC B.E.I. P.F. Ungaria, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii de conciliere directă, prevăzută de art. 7201C. proc. civ.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 64 din 17 martie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat hotărârea apelată și pe fond a admis acțiunea obligând pârâta să achite reclamantei suma de 21.746.784 forinți, în echivalent în lei la data plății cu titlu de pretenții și 87.052.500 lei cheltuieli de judecată.
Hotărând astfel, instanța de apel a reținut că în mod greșit s-a admis excepția, deoarece reclamanta a îndeplinit procedura de conciliere directă prevăzută de art. 7201C. proc. civ.
Pe fondul cauzei a reținut că prin convenția din data de 3 martie 1999, pârâta s-a obligat ca până cel târziu la 31 decembrie 1999, să achite în contul serviciilor prestate de reclamanta SC R.M.A.K. SRL, suma de 21.746.784 lei, pe care reclamanta o datora acestui terț. întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată a acționat-o pe reclamantă în justiție, iar aceasta a fost obligată la plata sumei respective către SC R.M.A.K. SRL.
împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenta susține că acțiunea trebuia respinsă ca nefondată deoarece convenția încheiată la 9 martie 1999 a fost tradusă incorect, nu a fost semnată de reprezentantul SC R.M.A.K. SRL și în aceste condiții convenția respectivă nu produce efecte juridice. Chiar dacă convenția ar fi valabilă, reclamanta nu a dovedit executarea prestației și nici stingerea debitului față de terț.
Mai susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că procedura prealabilă a concilierii a fost îndeplinită față de societatea pârâtă, prin administratorul K.I., la data de 7 noiembrie 2002, deoarece prin actul adițional la contractul de societate și statutul SC R.M.P. SRL din 31 octombrie 2002, acesta a fost înlocuit cu numitul S.L.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Prin convenția încheiată la 9 martie 1999, pârâta s-a obligat ca până cel târziu la 31 decembrie 1999, să achite prin virament bancar 21.746.784 forinți reprezentând contravaloarea unor servicii ce i-au fost prestate de reclamantă, către SC R.M.A.K. SRL, căreia reclamanta îi datora suma respectivă.
Această convenție reprezintă de fapt o stipulație pentru altul, creându-se în folosul beneficiarului, în cazul de față SC R.M.A.K. SRL un drept direct, fără a fi necesară nici o acceptare din partea acestuia.
Chiar dacă terțul beneficiar nu a semnat convenția respectivă, așa cum se susține în recurs, contractul respectiv își produce efectele juridice.
Atâta timp cât pârâta a semnat convenția și a recunoscut debitul față de reclamantă, ea nu poate invoca neexecutarea prestațiilor stabilite în contractul de antrepriză încheiat între părți.
Și cea de-a doua critică este neîntemeiat, deoarece la instanța de apel s-a făcut pe deplin dovada cu înscrisuri și declarații de martori că la 7 noiembrie 2002, reclamanta a înștiințat pârâta să se prezinte la 22 noiembrie 2002, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Susținerea din recurs că la data de 7 noiembrie 2002, administratorul societății pârâte nu mai era K.I. este neîntemeiată, pentru că înlocuirea acestuia cu alt administrator a avut loc la data de 6 ianuarie 2003, așa cum rezultă din încheierea judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureș.
în considerarea celor ce preced, înalta Curte constatând că decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
S-au văzut și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., a fost obligată recurenta pârâtă să achite intimatei - reclamante cheltuielile de judecată suportate în recurs pentru onorariu avocat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1390/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1394/2005. Comercial → |
|---|
