ICCJ. Decizia nr. 1398/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 4427, pronunțată la 15 octombrie 2003, Tribunalul Cluj, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.B. SRL Brașov și a obligat-o pe pârâta SC G.R. SRL Cluj Napoca, la plata sumei de 643.317.734 lei, cu titlu de preț neachitat în decursul anilor 2001, 40.810.055 lei debit neachitat în decursul anului 2002, pentru fiecare din facturile aflate la dosar, neachitate sau achitate parțial din care nu se iau în considerare facturile emise în data de 7 și 14 august 2002, urmând a fi calculat de la data scadenței, data emiterii lor și până la plata efectivă indicele de inflație cu 24.547.557 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Prin aceeași sentință s-a admis și cererea reconvențională, reclamanta fiind obligată către pârâtă la plata sumelor de 42.108.270 lei din care 38.514.779 lei debite neachitate și 3.593.491 lei actualizarea acestora până la data de 26 februarie 2003, cu dobânda legală calculată la debitul principal din data de 26 februarie 2003 și până la achitarea efectivă a fiecărei facturi, cu 3.225.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 969 C. com., între părți existând obligații reciproce de livrare mărfuri conform facturilor depuse la dosar.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, prin decizia nr. 335 din 25 mai 2004, a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat, înlăturând critica acesteia privind neanalizarea de către instanța de fond a exigibilității sumelor pretinse de reclamantă.
Instanța de apel a reținut că invocarea condiției suspensive constând în faptul că facturile care fac obiectul acțiunii urmau să fie plătite numai cu condiția ca reclamanta să-și fi onorat obligațiile de plată pe care le avea față de SC G.P.K. Italia, nu se justifică deoarece prin acordul de plată încheiat între reprezentanții celor două societăți litigante, pârâta apelantă recunoaște la data de 9 septembrie 2002 existența debitului de 850.000.000 lei, pe care se angajează să-l plătească în termen de 10 zile.
în contra deciziei pârâta SC G.R. SRL, a declarat recurs solicitând modificarea acesteia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora arată următoarele:
- creanța reclamantei nu era exigibilă, urmare a modificării raportului inițial de obligație acceptată de reclamantă prin semnarea acesteia, fiind fără relevanță că ea nu a fost semnată și ștampilată de G.P.K. România (recurenta) și G.P.K. Italia, condiția suspensivă pe care o prevede nefiind îndeplinită;
- acordul de plată la care referă decizia atacată nu a fost semnat de pârâta recurentă și nici ștampilat, semnătura de pe acest înscris semnificând dezacordul față de conținutul documentului;
- ambele instanțe au apreciat greșit probele administrate.
Recursul nu este fondat.
1. Instanțele au dat o corectă interpretare atât înscrisului tripartit cât și acordului de plată, iar față de acesta din urmă aprecierea asupra exigibilității creanței este deasemenea corectă în raport de prevederile art. 379 C. civ.
într-adevăr, ulterior redactării scriptului tripartit, devenit caduc, și ulterior promovării acțiunii, părțile au încheiat un acord de plată la 9 septembrie 2002, prin care pârâta recurentă s-a angajat la plata debitului de 850.000.000 lei, acord pe care aceasta l-a semnat fără rezerve. Cum pârâta nu a respectat însă termenul de 10 zile stipulat pentru plată, situație în care reclamanta ar fi renunțat la acțiune, continuându-se judecata, instanța a dat eficiență acordului menționat.
2. în ce privește ultima critică, care vizează aprecierea probelor de către instanță, ea nu poate fi primită deoarece potrivit art. 304 alin. (1), modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile limitativ prevăzute de acest text de lege, iar nu pentru motivele de netemeinicie.
Așa fiind, înalta Curtea a respins recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1394/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1385/2005. Comercial → |
|---|
