ICCJ. Decizia nr. 1420/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 5 martie 2003, petentul M.P.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele I.T.C. și SC C. SRL Pitești, revizuirea sentinței nr. 833 din 20 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Motivându-și cererea, revizuientul arată că a fost asociat cu pârâta în societatea SC C. SRL și aceasta a solicitat excluderea sa din societate, cerere ce a fost admisă și cere revizuirea acestei hotărâri, întrucât a intrat în posesia unui înscris nou, reprezentat de procesul - verbal nr. 122 din 4 mai 1999, prin care pârâta I.T.C. a preluat, în numele SC C. SRL o combină muzicală, un frigider, un aragaz și un dublu casetofon, bunuri ce nu au fost înregistrate în contabilitate și au fost însușite de pârâtă, fapt ce reprezintă un motiv de excludere, determinant pentru soluționarea cauzei soluționată prin sentința a cărei revizuire se cere.
Tribunalul Argeș, prin sentința nr. 2361 din 19 septembrie 2003, a respins cererea de revizuire reținând că nu sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 322 alin. (5) C. proc. civ.
împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul susținând că s-a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 322 alin. (5) C. proc. civ.
Se arată că toate actele contabile au fost în posesia reclamantului, iar evidența contabilă a fost ținută numai cantitativ valoric, astfel că nu s-au putut proba susținerile din cererea reconvențională decât la data de 7 februarie 2003, când s-a obținut de la SC E.H. SA, sucursala Pitești, o copie a procesului verbal.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia comercială nr. 42 din 10 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul revizuientei.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a apreciat că procesul - verbal invocat nu întrunește caracteristicile cerute de art. 322 alin. (5) C. proc. civ., a fost emisă tot de societatea comercială care a încheiat și procesul - verbal din 4 mai 1999, conținutul său vizând aceeași situație invocată de revizuient, de premiere cu diferite obiecte, ori partea interesată avea posibilitatea să califice împrejurările în care s-au acordat anumite bunuri.
Așadar, neatestând o altă situație de fapt decât cea surprinsă în actele anterioare, înscrisul prezentat nu poate îngădui admiterea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut în art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Decizia a fost atacată cu recurs de către revizuient, pentru motive prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că actul nou era determinant în soluționarea cererii reconvenționale și acest act face dovada însușirii bunurilor de către intimată, ceea ce reprezintă motive de excludere.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cuprind ipoteza în care, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Elementul pe care înscrisul prezentat de revizuient nu-l îndeplinește dintre cerințele legii este acela ca înscrisul să nu fi fost prezentat instanței, respectiv acesta să releve o situație nouă față de cele avute în vedere la pronunțarea soluției.
Așa cum reține și instanța de apel procesul - verbal invocat ca act nou nu aduce noutate, întrucât dintr-un alt act anterior, depus la dosar rezultă aceeași situație referitoare la acordarea unor bunuri cu titlu de premiere, iar revizuientul nu a stăruit să clarifice operațiunea de primire deși putea să o facă la data judecării dosarului.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs invocate de revizuient, a fost respins ca nefondat recursul revizuientului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1404/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1390/2005. Comercial → |
|---|
