ICCJ. Decizia nr. 1465/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la 13 martie 2003, reclamanta A.P.A.P.S. București a chemat în judecată pârâta SC C. SA Ploiești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.645.779.565 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru achitarea cu întârziere a dividendelor datorate F.P.S. (A.V.A.S. actualmente) pentru exercițiul financiar al anului 1999, calculate pe perioada 18 aprilie 2000 - 27 martie 2002, la nivelul dobânzii de referință B.N.R.
în motivarea acțiunii reclamanta arată că în calitate de acționar al pârâtei i se cuvin dividende a căror obligație de plată s-a născut pentru societate la data aprobării bilanțului contabil prin hotărârea A.G.A., iar pentru anul 1999 pârâta a achitat dividendele cuvenite, cu întârziere, prin O.P. la 30 august 2001 și la 27 martie 2002, astfel încât a calculat daune interese moratorii începând de la data de 18 aprilie 2000 și până la data achitării integrale a dividendelor, respectiv 27 martie 2002.
La solicitarea pârâtei, instanța, în temeiul art. 57 C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză a SNP P. SA București, în calitate de intervenient în interes propriu, fiind acționar cu 51% din capitalul social al pârâtei.
Prin sentința nr. 3883 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de A.V.A.S. și a obligat pârâta SC C. SA, să plătească reclamantei daune interese moratorii, în cuantum de 487.125.678 lei, pentru perioada 1 august 2001 - 27 martie 2002, respingând în rest acțiunea formulată de reclamantă și respingând cererea de intervenție forțată privind pe SNP P. SA București.
Prin decizia nr. 179 din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, respinge, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței menționate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate criticile formulate de reclamanta-apelantă. Astfel, constată că nu poate fi reținut primul motiv de apel referitor la o motivare contradictorie a sentinței, considerentele hotărârii apelate vizând admiterea în parte a acțiunii reclamantei apelanta, pentru suma de 487.125.678 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru perioada 1 august 2001 - 27 martie 2002, pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 1999, în temeiul art. 43 C. com. și art. 5 alin. (1), raportat la art. 3 din O.G. nr. 9/2000, daune stabilite conform expertizei contabile efectuate în cauză, fiind respinsă în rest acțiunea considerându-se că pretențiile pentru perioada 18 aprilie 2000 - 1 august 2001 sunt neîntemeiate.
Mai reține instanța de apel că în mod corect a stabilit expertiza că nu sunt datorate penalități moratorii pe perioada 18 aprilie 2000 - 1 august 2001, deoarece chiar reclamanta prin adresa nr. 302/1324 din 4 iulie 1997, a comunicat pârâtei înghețarea la 21 aprilie 1997 a tuturor penalităților calculate pentru neplata în termen a dividendelor cuvenite F.P.S., aceasta revenind asupra măsurii prin adresa nr. 2148 din 1 august 2001, dată de la care s-au și calculat și admis penalitățile moratorii.
Nemulțumită de soluție, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea apelului și, pe cale de consecință, schimbarea sentinței nr. 3883/2003, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate obligând intimata-pârâtă la plata sumei de 1.645.779.665 lei, cu titlu de daune interese moratorii pentru anul 1999 și, în subsidiar casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecarea apelului pentru admiterea unor noi probatorii.
în susținerea recursului, reluând critica din apel și invocând art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată că deși instanța de fond a recunoscut data exigibilității plății dividendelor ca fiind data aprobării bilanțului contabil, a considerat că daunele moratorii sunt datorate numai pe perioada 1 august 2001 - 27 martie 2002, conform raportului de expertiză, motivare pe care recurenta a criticat-o ca fiind contradictorie, calificare pe care instanța de apel a respins-o.
Mai susține recurenta, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că decizia din apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât stabilind o altă dată de începere a curgerii daunelor moratorii, ulterioare datei exigibilității plății dividendelor, instanța a încălcat dispozițiile art. 43 C. com. și a făcut o greșită aplicare a precizărilor nr. 1/2575 din 7 martie 2000 ale A.P.A.P.S. (actualmente A.V.A.S.).
Prin întâmpinare, pârâta-intimată, reluând apărările invocate și în fața instanței de apel, arată că, așa cum a stabilit și expertiza contabilă efectuată în cauză, data pentru plata dividendelor cuvenite A.V.A.S. pentru 1999 a fost stabilită prin Hotărârea nr. 4 din 14 august 2001 a A.G.A. și în consecință, daunele moratorii curg de la 14 august 2001, așa cum s-a precizat prin expertiza menționată și cum au decis și instanțele de fond și apel, astfel că cere respingerea recursului ca nefondat.
într-adevăr, recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că instanța de apel a reținut corect ca sentința pronunțată de instanța de fond nu cuprinde o motivare contradictorie, deoarece s-a stabilit justificat de către instanța fondului că obligația de plată a dividendelor către acționarii pârâtei-intimate, deci și către recurenta-reclamantă, s-a născut la data aprobării bilanțului contabil prin hotărârea A.G.A., respectiv prin hotărârea din 29 martie 2000, dar momentul încasării dividendelor și, după caz, a penalităților aferente, a fost declarat prin chiar dispozițiile acționarei recurente care prin hotărârea C.A. din 21 aprilie 1997, stabilise înghețarea penalităților pentru neplata în termen a dividendelor, înghețare care încetează în baza măsurilor adoptate de direcția economică a A.V.A.S. (A.P.A.P.S. la acel moment) prin adresa din 26 iunie 2001, măsură comunicată la 1 august 2001. Este ceea ce rezultă și din hotărârea nr. 4 din 14 august 2001 a A.G.A. a societății intimate-pârâte, semnată și de reprezentantul acționarei recurente și care, la punctul 4, precizează că "se mandatează C.A. pentru punerea în aplicare a măsurilor ce decurg din adresele din 26 iunie 2001 și 10 iulie 2001 ale A.P.A.P.S. (actualmente A.V.A.S.) referitoare la plata dividendelor restante aferente perioadei 1992 - 1999 și prezentarea unei informări în acest sens în prima ședință a A.G.A.", pârâta-intimată plătind dividendele cuvenite recurentei pentru anul 1999 la 30 august 2001 și la 27 martie 2002, astfel că recurenta este îndreptățită, așa cum corect a stabilit instanța de fond și a confirmat instanța de apel, la penalități moratorii ce curg de la 1 august 2001 și până la plata efectivă a dividendelor în cauză.
S-a reținut astfel că nu pot fi primite criticile formulate de recurentă cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., că decizia atacată a fost dată de instanța de apel cu respectarea și corecta aplicare a legii, fiind legală și temeinică și, drept consecință, recursul reclamantei a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1432/2005. Comercial → |
|---|
