ICCJ. Decizia nr. 1430/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 4658/2002, T.I. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC R. SA Dolj să oblige pe pârâtă, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100.000 lei pe zi de întârziere, să respecte contractul de prestări servicii privind postul telefonic, respectiv să deblocheze acest număr și să dispună anularea facturilor.
Prin cerere reconvențională SC R. SA Dolj a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 8.471.728 lei reprezentând contravaloarea pretențiilor telefonice de care a beneficiat.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 5754 din 29 septembrie 2003 a respins atât acțiunea cât și cererea reconvențională.
Instanța, pentru a pronunța această soluție, a reținut că reclamantul nu a indicat motivele pentru care solicită anularea facturilor și pe cale de consecință ele nefiind achitate nu se justifică deblocarea postului telefonic.
Cu privire la cererea reconvențională, se arată că în perioada august-septembrie 2002 postul telefonic fiind suspendat nu poate fi obligat la plată.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 57 din 4 februarie 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința admițând cererea reconvențională. Reclamantul-pârât a fost obligat la plata sumei de 8.471.728 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor telefonice cu 732.000 lei cheltuieli de judecată.
Restul dispozițiilor sentinței a fost menținut.
Curtea a reținut că la data de 9 septembrie 2002 postul telefonic al reclamantului-pârât a fost suspendat, la data de 24 octombrie 2002 a fost desființat și că pentru perioada de 1 iulie - 8 septembrie 2002 datorează suma pretinsă prin acțiune inclusiv abonamentul până la desființare.
T.I. a declarat recurs împotriva deciziei arătând în esență că nu se justifică față de probele dosarului obligarea sa la plata sumei respective, pentru că nu a efectuat convorbirile telefonice pentru care s-au emis facturile, în plus postul telefonic i-a fost suspendat și apoi desființat.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive:
Prin reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 8.471.728 lei arătând că ea reprezintă contravalorii a facturilor emise pentru lunile august-noiembrie 2002.
Din actele dosarului, emanând chiar de la pârâta-reclamantă, se reține că, postul telefonic a fost suspendat la data de 8 septembrie 2002, pentru neachitarea în termen a facturilor, la data respectivă suma pe care reclamantul-pârât o datora pe perioada august-septembrie 2002, data suspendării postului telefonic, era de 6.538.731 lei.
Sub acest aspect recursul este fondat, motiv pentru care a fost admis modificând decizia în sensul obligării intimatului la suma de 6.538.731 lei în loc de 8.471.728 lei.
Critica cu privire la debitoarea contravalorii unor convorbiri telefonice neefectuate, nu putea fi primită, neexistând probe care să infirme dovezile produse de pârâta-reclamantă pe acest aspect.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1403/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1427/2005. Comercial → |
|---|
