ICCJ. Decizia nr. 1431/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta A.P.I. Oradea a chemat-o în judecată pe pârâta SC T.P. SRL Oradea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 29.844.217 lei chirie restantă pe perioada 20 martie 2003 - 20 iunie 2003, 14.029.493 lei majorări legale de întârziere și să se dispună evacuarea pârâtei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr. 2925/ COM din 9 decembrie 2003, Tribunalul Bihor a respins acțiunea precizată a reclamantei pentru evacuare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că renunță la capetele de cerere privind debitul restant și majorările de întârziere, menținându-și cererea în ce privește evacuarea și cheltuielile de judecată, dar odată cu precizarea acțiunii nu a depus acte din care să rezulte că chiria nu a fost achitată la termen, ci doar după introducerea acțiunii.
Prin decizia nr. 33/C/A din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.
în motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că apelanta avea un pact comisoriu de gradul III prevăzut în contract și nu a solicitat constatarea rezilierii contractului de drept, ci doar evacuarea chiriașului, care și-a achitat chiria restantă și deține spațiul în baza unui contract de închiriere în vigoare până în 2011, împrejurare în care a apreciat că nu există temei legal pentru admiterea cererii de evacuare,
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei atacate și pe fond, admiterea acțiunii sale, pentru evacuarea pârâtei.
Recurenta-reclamantă susține astfel că greșit i-a fost respinsă cererea de evacuare din spațiu a pârâtei, atât timp cât debitul a fost achitat la data de 22 august 2003, deci după acționarea pârâtei în judecată și, de asemenea, că în contract s-a stipulat un pact comisoriu de gradul IV și nu de gradul III, cum eronat a apreciat instanța, prin notificare neacordându-se chiriașului un termen de grație, ci acesta fiind doar anunțat de faptul că valabilitatea contractului a încetat, acesta fiind denunțat conform clauzelor contractuale.
Concluzionând, arată că, indiferent de gradul pactului comisoriu stipulat în contract, față de încălcarea prevederilor contractuale, se impune admiterea acțiunii sale și evacuarea pârâtei.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în contractul de închiriere încheiat de părți, la art. 6 lit. f), s-a prevăzut rezilierea contractului de plin drept, prin denunțarea unilaterală de către administrator, prin simpla notificare a chiriașului și fără intervenția instanței de judecată, dacă chiriașul nu-și îndeplinește obligația de plată a chiriei, inclusiv a majorărilor de întârziere aferente, timp de două luni consecutiv.
în conformitate cu situația facturilor restante și a sumelor încasate, având-o ca debitoare pe pârâta SC T.P. SRL, reiese că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei timp de 3 luni consecutiv, procedând la achitarea debitului doar la data de 22 august 2003, deci ulterior denunțării contractului și introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamantă la 11 august 2003.
Se constată, prin urmare, că reclamanta datorită neîndeplinirii obligației de plată a chiriei, astfel cum s-a prevăzut în contract, a denunțat unilateral contractul, care s-a reziliat de drept, potrivit clauzelor contractuale.
în această împrejurare, având în vedere că în speță instanța sesizată nu are posibilitatea să se pronunțe asupra oportunității rezilierii, care a operat de drept, aprecierile privind gradul pactului comisoriu (III sau IV) prevăzut în contract sunt lipsite de relevanță, deoarece, indiferent de gradul pactului comisoriu stabilit, intervenția instanței privind rezilierea este exclusă, așa cum s-a prevăzut expres în contractul părților.
Ca atare, întrucât contractul de închiriere a fost reziliat și pârâta ocupă fără nici un drept spațiul, se reține că cererea reclamantei privind evacuarea acesteia este întemeiată.
Astfel fiind, s-a admis recursul declarat de reclamantă, s-a modificat decizia atacată, a fost admis și apelul declarat de aceeași parte și a fost schimbată sentința tribunalului, în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul ocupat fără drept.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1427/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1418/2005. Comercial → |
|---|
