ICCJ. Decizia nr. 1438/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Zalău sub nr. 3140/2002 Ș.G. Zalău a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC M.D. SRL să dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în Zalău, să oblige pârâta la plata sumei de 7.774.800 lei reprezentând chirie pe perioada 1 august 1999 - 30 aprilie 2002, cu daune moratorii și cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 64.927.137 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții și instalații efectuate la imobilul în litigiu, cu un drept de retenție până la achitarea sumei și cheltuieli de judecată.
Reclamanta a chemat în garanție SC A.P. SA și a solicitat în cazul când pretențiile pârâtei vor fi considerate fondate să fie obligată aceasta la plata contravalorii lor.
Judecătoria Zalău, prin sentința civilă nr. 3425 din 24 septembrie 2003, a admis în parte acțiune, a constatat lipsit de obiect capătul de cerere privind evacuarea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 6.832.400 lei reprezentând chirie pe perioada august 1999 - 1 ianuarie 2001 cu 474.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea privind obligarea la daune cominatorii.
Cererea reconvențională a fost respinsă la fel și cea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din probele dosarului că pârâta a eliberat imobilul în litigiu, datorează chiria până la data de 1 noiembrie 2001.
Cererea reconvențională a fost respinsă pe considerentul lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante, iar cea de chemare în garanție deoarece reclamanta nu a căzut în pretenții.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 333 din 13 februarie 2004 a admis în parte apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința, a admis în parte reconvenționala și a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 32.000.000 lei reprezentând contravaloarea investițiilor, cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut pentru a hotărî astfel, că lucrările efectuate au fost necesare și utile, chiriașul are dreptul de a le recupera de la actualul proprietar, care le poate recupera de la vânzător.
Ministerul Educației și Cercetării, Ș.G. Zalău și Primăria Municipiului Zalău, au declarat recurs împotriva deciziei.
Inspectoratul Școlar Județ Sălaj, Ș.G. Zalău critică decizia sub aspectul obligării la plata contravalorii investițiilor și al cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive:
Imobilul situat în Zalău, a fost cumpărat de reclamantă de la SC A.P. în noiembrie 1997. La data respectivă era deținut cu chirie de către SC M.D. SRL, contractul de închiriere prelungindu-se până în anul 2001 cu noul proprietar.
Lucrările de investiții au fost realizate de pârâtă înainte de înstrăinarea imobilului, pentru a-și putea desfășura activitatea.
Condițiile în care s-au realizat acestea au fost negociate cu vechiul proprietar, respectiv SC A.P. raporturile juridice cu privire la acestea stabilindu-se deci între cele două societăți. în plus la dobândirea imobilului de către reclamantă, prețul a fost stabilit în funcție de starea acestuia la data înstrăinării achitându-se în acest fel contravaloarea lucrărilor respective.
Neexistând nici un raport juridic între reclamantă și pârâtă cu privire la obligația de plată a construcțiilor și instalațiilor făcute de acesta, greșit a fost admis apelul.
Pentru motivele arătate a fost admis recursul, s-a modificat decizia în sensul respingerii apelului declarat de SC M.D. SRL Zalău.
Primăria Municipiului Zalău a declarat recurs împotriva deciziei, arătând că instanța de apel trebuia să analizeze și cererea de chemare în garanție a SC A.P. SA Zalău.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive.
împotriva sentinței civile nr. 3425 din 24 septembrie 2003 a Judecătoriei Zalău a declarat apel pârâta-reclamantă SC M.D. SRL Zalău.
în această situație, pentru că reclamanta și chemata în garanție SC A.P. SA, nu au declarat apel, instanța nu putea a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție.
Pentru aceste motive recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1435/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1433/2005. Comercial → |
|---|
