ICCJ. Decizia nr. 1458/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 15 iulie 1999 s-a înregistrat la Tribunalul Mureș dosar nr. 4023/1999, ce conținea acțiunea intentată de reclamanta SC C.P. SA J-26-423-1995 Tg. Mureș, str. Mărăști, astfel cum ea a fost precizată ulterior, care a chemat în judecată pe pârâta SA A.M. Tg. Mureș str. Prutului, pentru a se dispune:
1. Obligarea pârâtei de a-i recunoaște dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3865,95 mp teren intravilan din totalul suprafeței de 9139,99 mp. situat în Tg. Mureș, str. Dezrobirii și înscris în CF nr. 5/V Tg. Mureș, de sub A+1 cu nr. top.1/2, 7/a/1/1/2 și 276/1/2/1/2/2;
2. Obligarea pârâtei de a-i preda în posesie respectiva suprafață de teren proprietatea sa;
3. Obligarea pârâtei la plata folosului sustras prin utilizarea terenului fără nici un titlu privind suprafața de 3865,95 mp și
4. Obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
în motivare reclamanta a învederat instanței că, efect al art. 20 din Legea nr. 15/1990, este proprietara asupra respectivei suprafețe de teren, ca urmare a O.G. nr. 69/1994 și a hotărârii nr. 13 din 13 martie 1995, a Consiliului local municipal Tg. Mureș, pentru care a și obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu Seria MS nr. 0035 din 17 septembrie 1997, eliberat de Consiliul județean Mureș, dar cu toate acestea, pârâta folosește fără nici un titlu respectiva suprafață de teren, deși în prealabil sesizării instanței, aceasta a fost pusă în întârziere pentru a nu mai folosi în continuare terenul.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă și concluziile ulterioare a cerut respingerea acțiunii, arătând că ea este proprietară a respectivului teren, pentru care a obținut și titlul de proprietate eliberat în baza Legii nr. 18/1991, cu nr. 133659 din 14 noiembrie 1994 și că reclamanta numai dintr-o greșeală de identificare topo, a întocmit o documentație incompletă fără indicarea vecinătăților și de către ea deoarece avea înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, în baza căruia a obținut și intabulat în mod greșit în cartea funciară dreptul de proprietate asupra unui teren, ce nu putea constitui în nici un mod proprietatea antecesoarei sale și anume Secția de străzi și parcuri a municipiului Tg. Mureș, în care scop a depus toate actele scrise și a solicitat încuviințarea și a unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea terenurilor și verificarea titlurilor.
Ulterior pârâta prin concluziile scrise din 14 noiembrie 2000, a cerut:
- respingerea acțiunii reclamantei
- recunoașterea titlului său de proprietate cu nr. 133659 din 4 noiembrie 1994 eliberat în baza Legii nr. 18/1991 de comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tg. Mureș nr. 0035/1997 pe seama reclamantei și
- obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.500.000 lei.
Judecând această acțiune, Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 501 din 17 noiembrie 2001, a admis-o în parte obligând pe pârâtă să recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3865,95 mp din totalul suprafeței de 9139,99 mp, situat în Tg. Mureș, str. Dezrobirii, ce este înscris în CF 5/V Mureșeni, cu predarea în posesie a respectivei suprafețe de teren la care s-a mai adăugat suma de 20.982.988 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință, s-a respins capătul de cerere nr. 3, privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, pentru folosința suprafeței de 3865,95 mp, despăgubiri neprecizate în cuantum pe parcursul a 11 termene de judecată și nici indicată perioada de calcul, cu timbrarea aferentă.
S-a motivat această soluție pe faptul că, reclamanta pentru respectiva suprafață de teren folosită de pârâtă a prezentat certificatul de atestare a dreptului de proprietate în care se include și suprafața de 3865,95 mp, care drept este intabulat și în cartea funciară și care este ocrotit și de art. 480 C. civ., iar pârâta nu și-a intabulat acest drept de proprietate în cartea funciară.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
în cadrul judecării apelurilor Curtea de Apel Tg. Mureș a dispus completarea probelor prin efectuarea unei expertize tehnice topo după care a efectuat și o cercetare locală cu participarea părților și a experților, ocazie cu care experții au dat și răspunsuri la obiecțiunile părților.
Prin decizia nr. 12 din 18 februarie 2003, Curtea de Apel Tg. Mureș a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantei SC C.P. SA Tg. Mureș și a admis apelul pârâtei SA A.M. modificând sentința atacată, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu, respectiv suprafața de 3200 mp și construcțiile de pe el au constituit și constituie proprietatea pârâtei care nu poate fi obligată să recunoască în favoarea reclamantei drepturi de proprietate asupra lui și nici să îl predea în posesie reclamantei. Aceasta având în vedere că pârâta, în calitate de succesoare de drept a fostei C.A.P. Mureșeni, a devenit proprietară asupra terenului și construcțiilor urmare unui schimb de terenuri intervenit în anii 1970 și că prin acest schimb imobilul a ieșit definitiv din evidența și administrarea serviciului de străzi. Pe de altă parte în baza acordului Consiliului local Tg. Mureș și a Legilor nr. 18/1991 și nr. 36/1991 pârâta și-a întocmit documentația necesară și a obținut titlul de proprietate pe care l-a intabulat în cartea funciară în august 1995, înaintea reclamantei care și-a intabulat dreptul de proprietate doar în ultima parte a anului 1997.
Reclamanta nu a dovedit că la data dobândirii personalității juridice în martie 1995, prin actul de înființare, Consiliul local municipal Tg. Mureș i-a inclus în capitalul social și respectiva suprafață de teren de 3200 mp pentru care pârâta apelantă avea deja titlul de proprietate eliberat în condițiile Legii nr. 18/1991.
De altfel reclamanta, la întocmirea documentației cerute de H.G. nr. 834/1991, deși cunoștea că terenul este proprietatea apelantei și a cărei drept era consolidat prin înscrierea lui în cartea funciară, contrar art. 970 C. civ., nu i-a cerut pârâtei, nici un acord, nici cel puțin de principiu, solicitând numai Judecătoriei Tg. Mureș intabularea dreptului său în cartea funciară peste cel al apelantei, în considerarea că respectivul teren de 3200 mp a fost cândva intabulat în cartea funciară pe Statul Român și folosit de Consiliul local Tg. Mureș până în jurul anilor 1970 de către Serviciul de străzi al municipiului Tg. Mureș.
împotriva acestei decizii a Curții de Apel Tg. Mureș a declarat recurs, în termen, reclamanta SC C.P. SA Tg. Mureș solicitând admiterea lui și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei.
Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., și constând în aceea că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv fiind vorba de o cauză civilă ea trebuia judecată în primă instanță de către judecătorie și în mod eronat a fost calificat litigiul ca fiind unul comercial.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în aceea că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de apel a omis să constate că între cele două titluri exibate de părți cel al recurentei beneficiază de o forță juridică superioară fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, înalta Curte constată că acesta este nefondat și că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată făcând o corectă aplicare a legii și fără a încălca competența altei instanțe.
în privința primului motiv de recurs este de arătat că, indiferent de natura civilă sau comercială a cauzei, instanța competentă să soluționeze fondul pricinii a fost Tribunalul Mureș, în favoarea căruia, în mod legal, Judecătoria Tg. Mureș și-a declinat competența având în vedere nu numai natura cauzei dar și valoarea obiectului ei. Iar tribunalul a judecat în complet legal constituit, fiind respectate în acest sens prevederile Legii nr. 92/1992 de organizare judecătorească, precum și cele ale Codului de procedură civilă.
De asemenea, și judecarea apelului s-a făcut de către Curtea de Apel Tg. Mureș cu respectarea prevederilor legale referitoare la competența materială sau de atribuțiunea și a celor privind compunerea instanței, indiferent de natura civilă sau comercială a cauzei, împrejurarea că apelul a fost soluționat de secția comercială și nu de secția civilă a aceleiași instanțe, competentă material, neputând duce, numai prin simpla ei existență, la casarea deciziei atacate.
Dar, dincolo de cele mai sus arătate, imobilul în cauză, teren și clădiri, este revendicat de reclamantă, societate comercială, ca făcând parte din fondul său de comerț.
Nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat. Dincolo de faptul că el vizează mai mult aprecierea probelor de către instanța de apel și că nu se indică dispoziția legală imperativă încălcată, este de menționat că instanța de apel în mod legal și temeinic a reținut că imobilul în cauză constituie proprietatea pârâtei, titlul său de proprietate, intabulat în anul 1995, fiind superior celui al reclamantei, care l-a obținut abia în anul 1997, cu ignorarea și chiar ocolirea dreptului pârâtei.
Prin probatoriul administrat suplimentar și prin aprecierea corectă a tuturor probelor instanța de apel a reușit să stabilească o corectă stare de fapt, în raport de care a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale referitoare la dreptul de proprietate al părților asupra imobilului în litigiu.
Față de cele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul reclamantei SC C.P. SA Tg. Mureș. Deși SA A. Mureșeni a solicitat obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs și, potrivit art. 274 C. proc. civ., a fost îndreptățit la aceasta, întrucât nu a făcut dovada lor nu i se pot acorda aceste cheltuieli.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1459/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1448/2005. Comercial → |
|---|
