ICCJ. Decizia nr. 1448/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 836/2002 U.P. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC R. SA, direcția de Telecomunicații Vâlcea să se constate nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. VI alin. (3) și a tuturor mențiunilor și clauzelor ce fac trimitere la "condițiile generale pentru furnizarea serviciului telefonic" cuprinse în contractele încheiate cu pârâta; să fie obligată aceasta la plata de despăgubiri reprezentând sumele actualizate încasate necuvenit pe ultimii 3 ani, respectiv la 30.915.737 lei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 259/ C din 8 martie 2004 a respins acțiunea reținând că s-au respectat dispozițiile Legii 74/1996, aplicabile în speță, la încheierea contractelor și consimțământul reclamantului a existat nefiind viciat. Cu privire la pretenții concluziile expertizei sunt în sensul că pârâta nu a încasat sume nedatorate.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 182/ AC din 16 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționate.
U.P. a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății sub aspectul majorărilor de întârziere care nu sunt echivalente cu tarifele prevăzute de art. 7.3 din "Condițiile generale";
- instanța nu s-a pronunțat asupra mai multor mijloace de apărare hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv cele din care rezultă lipsa consimțământului său cu privire la aplicarea "condițiilor generale", dispoziții pe care nu a avut posibilitatea să le negocieze;
- nu au fost analizate susținerile sale în sensul existenței altor "tarife" în afara celor de instalare, convorbiri și abonament, motiv pentru care restul sumelor pretinse de intimată prin facturi este nelegal, majorările nefiind cuprinse în "condițiile generale", în plus procentul lor nu i-a fost niciodată comunicat pentru a fi supus controlului Consiliului Concurenței;
- majorările cuprinse în facturi au caracterul unei "clauze penale" situație în care trebuiau negociate, neputându-se reține că sunt cuprinse în "condițiile generale";
- instanța nu s-a pronunțat cu privire la încasarea unor avansuri neprevăzute în contract și restituirea acestora;
- prin decizia pronunțată au fost astfel încălcate dispozițiile art. 948 pct. 2 și 4; art. 966 și art. 968 C. civ., inclusiv dispozițiile art. 1, 2, 4 și 5 din Legea nr. 193/2000 și ale art. 1066 C. civ.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:
între părți, la data de 10 iunie 1999 s-a încheiat contractul pentru postul telefonic de la domiciliul reclamantului și cel pentru postul telefonic instalat la cabinetul său de avocatură. în acesta se obliga, ca în schimbul serviciului telefonic prestat, să achite contravaloarea facturilor, în conformitate cu "Condițiile generale pentru furnizarea serviciului telefonic".
Potrivit dispozițiilor art. 7.3 din "Condițiile generale" sumele facturate trebuiesc achitate până la termenul "scadent menționat în factură", după termenul respectiv, în caz de neachitare "se aplică majorările prevăzute în tarif până la 60 zile".
Prin soluția pronunțată, instanțele au interpretat corect dispozițiile legale mai sus menționate reținând că pentru neachitarea în termen a facturilor, prin semnarea contractului, reclamantul s-a obligat la plata unor majorări prevăzute "în tarif". în tarifele pentru serviciile telefonice și telegrafice, avizate de Oficiul Concurenței fiind prevăzute procentele de majorare.
Instanțele nu puteau reține, astfel cum se susține prin motivele de recurs, lipsa consimțământului reclamantului la încheierea contractelor din moment ce ele poartă semnătura acestuia și au fost puse în aplicare prin achitarea facturilor, în contract făcându-se expres trimitere la "Condițiile generale".
Tarifele la care face trimitere recurentul sunt prevăzute în art. 6.1 din "Condițiile generale" iar cele privind majorările sunt prevăzute în art. 7.3 și sunt legal cuprinse în facturi, având în vedere Ordinul 122 din 21 mai 1998 al Ministerului Comunicațiilor, neputându-se reține că ele au caracterul unei "clauze penale" pentru a fi supuse negocierii.
Respingând acțiunea instanța s-a pronunțat și cu privire la "pretențiile" formulate privind restituirea sumei de 30.915.737 lei reținând, având în vedere expertiza efectuată în cauză, că reclamantul este cel care datorează suma de 40.563.709 lei.
Reținând astfel cum rezultă din actele dosarului că la încheierea contractelor au fost respectate condițiile prevăzute de art. 948 cu privire la valabilitatea consimțământului și existența unei cauze licite, contractele nefiind afectate de o clauză prohibită de lege sau care încalcă bunele moravuri și ordinea publică (art. 966 și art. 968 C. civ.), sau de o clauză penală (art. 1066 C. civ.), că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii 74/1996, s-a respins ca nefondat recursul, decizia pronunțată în cauză fiind legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1458/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1449/2005. Comercial → |
|---|
