ICCJ. Decizia nr. 1504/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, la 14 februarie 2000, reclamantul F.P.S., a chemat în judecată pârâta SC A. SA Strunga, Județul Iași solicitând obligarea acesteia la 119.995.442 lei, din care 73.330.284 lei dividende datorate pentru anii 1996 și 1997 și 46.665.158 lei daune interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D., calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele fizice pe termen de un an.
Tribunalul Iași prin sentința nr. 535 din 17 aprilie 2000, a respins acțiunea reclamantei apreciind că în cauză nu s-a dovedit că adunarea generală a societății pârâte a dispus plata beneficiilor pe baza bilanțului anual și a contului de profit și pierderi și atâta timp cât nu s-a dovedit că dividendele pretinse sunt datorate instanța a reținut că pârâta nu datorează nici daune moratorii.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 303, pronunțată la 29 septembrie 2000, a respins ca nefondat apelul reclamantei apreciind că deși prin actele noi depuse la dosar s-a făcut dovada că la 14 aprilie 1997 și 2 aprilie 1998 s-au desfășurat A.G.A. la SC A. SA Strunga și s-a aprobat bilanțul financiar contabil și contul de profit și pierderi pentru anii 1996 și 1997, nu s-a făcut dovada că aceste adunări generale au repartizat beneficiile.
împotriva acestei decizii reclamantul F.P.S. devenit A.P.A.P.S. a declarat recurs.
în motivarea recursului, se arată că greșit instanța de apel a reținut că procesele verbale din 14 aprilie 1997 și 2 aprilie 1998 atestă doar desfășurarea ședințelor A.G.A. și aprobarea bilanțurilor financiar contabile și a conturilor de profit și pierderi pe anii 1996 și 1997, deoarece bilanțurile evidențiază distinct, pentru fiecare acționar dividendele cuvenite, A.G.A., prin aprobarea bilanțurilor și a repartizării dividendelor au procedat și la repartizarea beneficiilor.
Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2464 din 4 aprilie 2002, a admis recursul reclamantei, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că hotărârea nr. 4 din 1 iunie 1998, privind achiziționarea autoturismului din dividendele F.P.S., nu poate fi opusă reclamantei, deoarece este ulterioară aprobării bilanțurilor anilor 1996 și 1997 și nu precizează la dividendele cărui an se referă.
în rejudecare, Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 1, pronunțată la data de 3 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că în procesul - verbal A.G.A. încheiat la 1 iunie 1998 pct. 1 din ordinea de zi se pune în discuție achiziționarea unui autoturism din Germania, prin majorarea capitalului social ca aport în natură și suportat din dividendele F.P.S. anului 1997, iar în finalul hotărârii A.G.A. se hotărăște achiziționarea acestuia, procesul - verbal fiind în unanimitate semnat de persoanele participante la adunare.
Cu petiția înregistrată la data de 4 martie 2003, reclamanta A.P.A.P.S. București (devenit ulterior A.V.A.S.) a declarat recurs împotriva deciziei anterior menționată.
Prin motivele de recurs, recurenta arată că în mod greșit Curtea de Apel Iași a respins acțiunea reclamantei, aplicând greșit legea și în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită să se modifice în totalitate hotărârea atacată. în contra acestui motiv, recurenta arată că instanța de apel nu a respectat art. 315 alin. (1) C. proc. civ., care menționează că "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept delegate .. sunt obligatorii pentru judecătorii fondului". Astfel în mod greșit nu s-a reținut că prin decizia nr. 2464/2002 a Curții Supreme de Justiție instanța de recurs care a casat decizia nr. 303/2000 a Curții de Apel Iași și a trimis cauza spre rejudecare am statuat că "în nici unul din procesele verbale ale A.G.A. .. nu se face precizarea că dividendele vor fi achitate și vor fi folosite pentru achiziționarea de autoturisme" și deci "în aceste împrejurări, rezultă că plata dividendelor devine obligația exigibilă pentru societate, din momentul aprobării bilanțului financiar contabil".
Prin decizia atacată arată recurenta instanța constată că "hotărârea A.G.A. a fost tradusă în fapt, fiind procurat autoturismul în discuție prin majorarea capitalului social ca aport în natură, concretizându-se cele hotărâre", motiv pentru care a respins apelul A.P.A.P.S.
Printr-un alt motiv de recurs, recurenta arată că încălcând art. 315 C. proc. civ., Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 1/2003 a judecat ceea ce se hotărâse de C.S.J. și a respins apelul formulat de A.P.A.P.S., împotriva sentinței nr. 535 din 17 aprilie 2000 a Tribunalului Iași, fapt datorită căruia apreciază hotărârea ca lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii.
Referitor la daune interese moratorii recurenta precizează că în cazul întârzierii în executarea unor obligații bănești debitorul datorează dobânzi. Aceste dobânzi sunt daune interese care au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor prin întârziere executării obligației. Legea prezumă că lipsa folosinței sumei de bani produce creditorului un prejudiciu echivalent cu cuantumul dobânzii calculate pe durata întârzierii plății și în acest caz, creditorul nu trebuie să facă dovada vreunui prejudiciu.
Potrivit art. 43 C. com., conchide recurenta "datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă din ziua când devin exigibile", în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de acest articol: obligația debitorului constă într-o sumă de bani, obligația este lichidă, suma datorată este determinată, obligația este exigibilă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate și în urma rejudecării cauzei admiterea apelului formulat și respectiv a cererii de chemare în judecată.
Primul motiv de recurs invocat și anume acela prin care se constată că instanța de apel în rejudecare nu a respectat art. 315 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiat.
Astfel din actele aflate la dosar rezultă că s-a hotărât achiziționarea unui autoturism din Germania, prin majorarea capitalului social cu aport în natură și suportat din dividendele F.P.S. ale anului 1997.
Procesul - verbal încheiat la data de 1 iunie 1998, prin care s-a adoptat hotărârea nr. 4 a A.G.A., care confirmă și aprobă achiziționarea autoturismului, ca aport la majorarea capitalului social al societății din dividendele F.P.S., este semnat și de reprezentanții F.P.S.
Hotărârea recurată este criticabilă numai în raport de acest proces - verbal, din care rezultă că dividendele aferente anului 1997, nu vor fi achitate și vor fi folosite pentru achiziționarea unui autoturism.
Așa fiind, din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că recurentei - reclamantă i se cuvin numai dividendele și dobânzile aferente anului 1996.
în consecință, având în vedere aceste considerente, înalta Curte a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamantei declarat împotriva sentinței pronunțată de tribunal, a schimbat în parte și a admis în parte acțiunea A.P.A.P.S., obligând pârâta numai la plata dividendelor aferente anului 1996, în sumă de 25.206.000 lei și a dobânzii în cuantum de 21.690.988 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1428/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1505/2005. Comercial → |
|---|
