ICCJ. Decizia nr. 1508/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 29 septembrie 2003, reclamanta B.I.L. din Nicosia, a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Buzău, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. de la societatea pârâtă din 22 august 2003, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin hotărârea atacată s-au adoptat două hotărâri, respectiv novația contractului pe care societatea comercială pârâtă urma să-l încheie cu A.P.A.P.S., pentru vânzarea pachetului de 50,9919% acțiuni deținut de aceasta la SC M. SA Vaslui și modificarea hotărârii A.G.A. de la 12 mai 2003, în sensul prelungirii dreptului de preferință cu 90 de zile, dar ambele hotărâri au fost luate cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv art. 120 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002 și art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința civilă nr. 2926 din 12 decembrie 2003, Tribunalul Buzău, a admis acțiunea în anulare formulată de societatea reclamantă și a dispus anularea celor două hotărâri ale A.G.E.A. de la SC C. SA Buzău, fiind totodată respinsă excepția de prescripție a dreptului de acțiune al reclamantei, invocată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că hotărârea privind novarea contractului de privatizare a SC M. SA Vaslui, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 28/2002, care consacră imperativ dreptul la informare al acțiunilor, iar cea de a doua hotărâre a fost adoptată nelegal, deoarece modul de subscriere în cadrul majorării capitalului social nu a figurat pe ordinea de zi a adunării generale.
împotriva acestei sentințe pârâta SC C. SA Buzău a formulat recurs, care a fost calificat apel prin încheierea nr. 1029 din 2 aprilie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Primind cauza spre soluționare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, iar prin decizia nr. 429 din 8 iunie 2004 a fost respins, ca nefondat, apelul societății comerciale pârâte.
Cu actul înregistrat la 8 iulie 2004, pârâta SC C. SA Buzău, a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii susținând, în esență, următoarele:
- în mod greșit a fost anulată hotărârea A.G.E.A., privind novația contractului ce urma a fost încheiat cu A.P.A.P.S. București, deoarece reclamanta a fost informată cu privire la ordinea de zi, dar aceasta nu a cerut lămuriri suplimentare;
- în ceea ce privește majorarea capitalului social, recurenta a susținut că hotărârea nr. 1 din 12 mai 2003, a fost anulată prin altă hotărâre A.G.E.A., așa încât reclamanta nu mai poate solicita anularea sa.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că prin hotărârea nr. 1 din 22 august 2003, A.G.E.A. de la SC C. SA Buzău, s-a aprobat novația contractului pe care pârâta urma să-l încheie cu A.P.A.P.S. București, pentru vânzarea pachetului de 50,9919% acțiuni ale SC M. SA Vaslui, dar, așa cum a arătat recurenta, prin hotărârea aceleiași A.G.E.A., prima hotărâre a fost anulată, critica sa fiind, sub acest aspect, lipsită de obiect.
Pe de altă parte, prin hotărârea nr. 2 din 22 august 2003, A.G.E.A. de la SC C. SA Buzău, a aprobat modificarea hotărârii adunării generale din 12 mai 2003, în sensul prelungirii dreptului de preferință cu 90 de zile, iar în legătură cu această hotărâre instanțele au reținut că a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 republicată.
în conformitate cu prevederile acestui text, convocarea adunării generale cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii.
în speță, pârâta recurentă a încălcat aceste prevederi, deoarece convocarea, publicată în nr. 1821/2003 al Monitorului Oficial, nu cuprinde în ordinea de zi prelungirea cu 90 de zile a termenului de preferință pentru majorarea capitalului social, această problemă fiind dezbătută fără o prealabilă informare completă a acționarilor.
Critica pârâtei se referă la împrejurarea că reclamanta a cunoscut problema pusă în discuție dintr-o "notă informativă" și atâta timp cât nu a solicitat detalii în legătură cu ordinea de zi, se presupune că dezbaterile au avut loc în cunoștință de cauză.
Critica recurentei nu poate fi primită deoarece, atâta timp cât prin art. 117 alin. (7) legea societăților comerciale a prevăzut o menționare explicită a tuturor problemelor ce fac obiectul adunării generale, nu sunt permise indicațiile vagi, la genul "diverse", așa cum greșit a procedat societatea pârâtă.
Pentru toate aceste considerente, instanțele au pronunțat hotărâri legale, s-a respins recursul pârâtei, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1538/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1516/2005. Comercial → |
|---|
