ICCJ. Decizia nr. 1516/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, la data de 30 octombrie 2003, reclamanta SC T. SA, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii arbitrale nr. 3843 din 7 august 2003, pronunțată de Curtea de Arbitraj Internațional Londra și încuviințarea executării în România a acestei hotărâri arbitrale.
Prin sentința nr. 2352 din 18 februarie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea formulată de reclamantă, a recunoscut cu efecte depline pe teritoriul României hotărârea arbitrală nr. 3853, pronunțată la 7 august 2003 de Curtea de Arbitraj Internațional Londra, a încuviințat executarea în România a acestei hotărâri arbitrale și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 167-170 și art. 173-177 din Legea nr. 105/1992, hotărârea arbitrală fiind pronunțată în baza unei clauze compromisorii inserată în contractul părților, fiind definitivă și executorie. Instanța de fond a mai reținut că între România și Anglia există reciprocitate în privința efectelor hotărârilor arbitrale, că cererea nu se încadrează în excepțiile, prevăzute de art. 167 din Legea 105/1992 și că dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC B. SA, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța de fond a ignorat lipsa hotărârii arbitrale în traducere făcută de un traducător autorizat.
Prin decizia nr. 399 din 22 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul pârâtei ca nefondat cât și cererea intimatei privind obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.
Instanța de apel pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit art. 171 din Legea nr. 105/1992, cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine trebuie să fie însoțită atât de copia respectivei hotărâri, cât și de traducerea autorizată a acesteia. Cerința a fost respectată de către intimată, la dosarul de fond fiind atașată atât copia certificată a hotărârii arbitrale cât și traducerea acestei hotărâri în limba română.
Cu petiția înregistrată la data de 29 septembrie 2004, pârâta SC B. SA, a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele de recurs, pârâta susține că hotărârea arbitrală nr. 3843 din 7 martie 2003 a Curții de Arbitraj Internațional Londra, nu a fost însoțită de o traducere în limba română făcută de un traducător autorizat, că instanța de fond greșit a reținut că este suficientă traducerea d-lui avocat T., care este cunoscător al limbii engleze și deci cazul în speță necesită o traducere efectuată de un autorizat.
în drept pârâta invocă pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale, au fost pronunțate cu respectarea dispozițiilor art. 171 din Legea 105/1992, în sensul că la dosar s-a depus copia certificată a hotărârii arbitrale cât și traducerea acestei hotărâri, traducere efectuată de traducătorul autorizat C.I., a cărui semnătură a fost legalizată de notarul public R.E. București.
în consecință, hotărârea atacată este legală, situație în care recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a fost obligată și la cheltuieli de judecată către intimată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1508/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1513/2005. Comercial → |
|---|
