ICCJ. Decizia nr. 1509/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P. Suceava le-a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. M. C.F.R. Agenția Iași, SC P. SA și sucursala Petrobrazi și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța, pârâta în culpă pentru lipsurile constatate la vagonul nr. 5360 încărcat cu benzină, să fie obligată la plata sumei de 76.865.533 lei.
Judecătoria Ploiești, prin sentința nr. 1404 din 18 februarie 2004, a admis acțiunea față de pârâta S.N.T.F.M. M. C.F.R. Iași cu motivarea că lipsurile s-au produs pe timpul transportului, răspunderea revenindu-i cărăușului în conformitate cu art. 85 alin. (2) din Regulamentul de transport.
Pârâta obligată a declarat apel împotriva sentinței nr. 1404 din 18 februarie 2004, iar Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 406 din 25 mai 2004, a admis apelul S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Iași, a schimbat sentința apelată și în fond a respins acțiunea.
în considerentele deciziei, Curtea a reținut că vagonul a ajuns la destinație cu sigiliile predătorului intacte cu excepția sigiliului de la ventilul central. Potrivit expertizei tehnice analizate prin care s-a stabilit că lipsa acestui sigiliu de la sistemul de închidere nu făcea posibil accesul la marfă, instanța de apel a apreciat că nu sunt motive pentru a antrena răspunderea cărăușului în conformitate cu art. 82.5 din Regulamentul de transport.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Suceava cu respectarea termenelor prevăzute de art. 302 și art. 303 C. proc. civ.
în susținerea motivelor, recurenta a invocat prevederile art. 299 - art. 316 C. proc. civ., fără referire expresă la art. 304 (1) - (10) C. proc. civ., obligație instituită de altfel și de dispozițiile art. 3021C. proc. civ.
în esență aceasta a susținut că s-a dat o interpretare greșită actelor de la dosar cu consecința că s-au aplicat greșit prevederile Regulamentului de transport și ale codului comercial prin care se stabilește răspunderea cărăușului în cazul în care lipsurile s-au produs pe timpul transportului. în continuare, recurenta a susținut că nu s-au aplicat corect NUT, art. 83.4, întrucât aceste dispoziții se referă la situația când mijlocul de transport ajunge la destinație fără urme de violare. Cum în cazul de față a lipsit un sigiliu, calea ferată nu poate fi exonerată de răspundere pentru cantitatea de marfă lipsă, constatată la destinație.
Intimata prin întâmpinare a solicitat să se respingă recursul pentru motivul că în cauză s-a demonstrat faptul că lipsurile nu s-au produs pe timpul transportului.
Recursul este nefondat.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar (procesele verbale de constatare, scrisoare de trăsură) rezultă că vagonul cu terminația 5360 a fost predat către depozitul P.P., asigurat la toate sistemele de încărcare, cu sigiliile expeditorului P. intacte. La destinație s-a constatat că lipsea sigiliul cu nr. 92961 de la capacul ventilului de siguranță, dar această lipsă nu dădea posibilitatea de acces la conținutul vagonului. Din punct de vedere tehnic, cărăușul a demonstrat cu raportul de expertiză depus în copie, că accesul la marfă era posibil, dacă s-ar fi acționat ventilul central, numai prin vanele de descărcare care însă nu prezentau urme de scurgere iar sigiliile aplicate pe acestea, pe poziția închis, erau intacte. Față de aceste constatări, instanța de apel a apreciat corect că nu au avut loc evenimente pe timpul transportului care să atragă răspunderea cărăușului pentru lipsurile constatate la destinație.
Recurenta a invocat prevederile art. 83.4 din R.T. și a susținut că acest text nu poate fi aplicat întrucât vagonul nu a fost predat destinatarului cu sigiliile intacte.
în adevăr, art. 83.4 stabilește condițiile pentru scutirea cărăușului de răspundere în următorii termeni: "calea ferată este scutită de răspundere cu condiția că mijlocul de transport și expediția să fie eliberate fără urme de violare, sustragere, scurgere și alte cauze similare". Condiția articolului citat chiar de recurentă a fost îndeplinită întrucât nu s-au contestat urme de sustragere sau scurgeri din conținut iar din punct de vedere tehnic s-a demonstrat că lipsa unui sigiliu la ventilul central nu permitea accesul la marfă.
Rezultă deci, că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și tot corect a înlăturat răspunderea cărăușului pentru plata daunelor echivalente cu valoarea cantității de marfă reclamată care a lipsit la destinație.
în consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1534/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1525/2005. Comercial → |
|---|
