ICCJ. Decizia nr. 1515/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 19 decembrie 2002 reclamanta SC B. SRL Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC M.T.T. SRL Suceava pentru a fi obligată la plata sumei de 9.701.000 lei contravaloare servicii și materiale, plus dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000 de la data facturii până la decontarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a executat mai multe reparații și lucrări pentru autoutilitara aparținând societății pârâte dar aceasta nu a achitat contravaloarea facturilor emise pentru prestații și materiale.
Cu actul înregistrat la 29 ianuarie 2003 la dosarul tribunalului pârâta SC M.T.T. SRL Suceava a depus cerere reconvențională solicitând obligarea societății reclamante la plata sumei de 84.714.032 lei, cu dobânda aferentă cu motivarea că datorită modului defectuos în care s-au executat lucrările s-au produs deteriorări ale unor piese importante, iar repunerea autoutilitarei în funcțiune a costat 84.714.032 lei.
Prin sentința nr. 2328 din 9 decembrie 2003 Tribunalul Suceava a admis acțiunea reclamantei și a obligat SC M.T.T. SRL Suceava la plata sumei de 9.701.000 lei preț neachitat și 4.336.200 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de societatea comercială pârâtă.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC M.T.T. SRL Suceava dar, prin rezoluția din 17 iunie 2004, calea de atac a fost calificată de înalta Curte de Casație și Justiție, ca apel în baza dispozițiilor art. II din Legea 195/2004 și trimis să fie soluționat de către instanța competentă.
Prin decizia nr. 171 din 9 septembrie 2004 Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul pârâtei SC M.T.T. SRL Suceava cu motivarea că expertul tehnic a stabilit culpa apelantei în exploatarea autoutilitarei.
Cu actul înregistrat la 5 octombrie 2004 societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că expertiza efectuată în cauză a avut la bază norme tehnice învechite și nu și-a însușit concluziile acesteia, solicitând efectuarea unei noi expertize de către un expert de la reprezentanță.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că la 29 martie 2002 SC B. SRL Suceava a executat pentru societatea recurentă mai multe lucrări la autoutilitară, întocmindu-se două facturi fiscale în valoare totală de 9.701.000 lei pe care proprietara autovehiculului a refuzat să le achite, situație care a generat litigiul.
Soluțiile instanțelor s-au întemeiat pe concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer A.A.C. din care rezultă că defecțiunile apărute la autoutilitară după reparații s-au datorat unei slabe întrețineri a mașinii și nu modului în care s-au executat lucrările de către reclamantă.
Critica recurentei pârâte vizează modul în care a fost întocmită această expertiză, susținând că s-au folosit norme tehnice învechite pentru un autovehicul fabricat în anul 2000 dar, în măsura în care nu era convinsă de calitatea lucrării avea posibilitatea de a solicita efectuarea unei alte expertize, cu obiective concrete, ceea ce nu a făcut.
Astfel, prin obiecțiile formulate la fond, societatea pârâtă a cerut instanței să "propună" efectuarea unei noi expertize deși, în virtutea principiului disponibilității din procesul civil, partea interesată era cea care avea obligația de a solicita și stărui în administrarea probelor.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei a fost respins în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1535/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1523/2005. Comercial → |
|---|
