ICCJ. Decizia nr. 1534/2005. Comercial
| Comentarii |
|
S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți le-a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M. regionala Craiova și SC P. SA Ploiești și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligate la plata sumei de 52.726.785 lei contravaloarea cantității de 2650 Kg motorină constatată lipsă la destinație, taxe de transport și cheltuieli de judecată.
Judecătoria Ploiești, prin sentința nr. 2754 din 29 martie 2004, a respins ca inadmisibilă acțiunea pentru motivul că reclamanta nu a respectat prevederile art. 7201C. proc. civ., care obligă la efectuarea concilierii prealabile înainte de introducerea acțiunii.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți prin care a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a reținut că nu a fost efectuată concilierea prealabilă întrucât la dosar se află reclamația administrativă nr. 798 din 4 martie 2003, care în opinia sa are aceeași finalitate și se efectuează în aceleași condiții ca și concilierea cerută de art. 7201C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială prin decizia nr. 623 din 31 august 2004 a admis apelul S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți, a anulat sentința nr. 2754/2004 a Judecătoriei Craiova și în fond a admis acțiunea față de pârâta C.F.R. M. SA, regionala Craiova pe care a obligat-o la plata sumei de 52.726.785 lei contravaloare marfă și 1.257.103 lei cheltuieli de judecată cu motivarea că reclamația administrativă este o procedură prealabilă specială care se aplică în cazul în care se reclamă lipsuri la transport și că această procedură a fost îndeplinită de reclamantă. Pe fond, instanța de apel a considerat că lipsurile s-au produs pe timpul transportului conform proceselor verbale de constatare încheiate la destinație, situație în care răspunderea revine cărăușului care nu a păstrat integritatea mărfii preluate pentru transport. Față de SC P. SA acțiunea reclamantei a fost respinsă pentru motivul că aceasta nu se află în culpă pentru lipsurile constatate și ca atare nu se pune problema restituirii taxelor de transport.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs C.F.R. M. Craiova pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) și (10) C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut că instanța de apel a reținut greșit culpa cărăușului în producerea lipsurilor ce au fost constatate la destinație. Astfel, pentru toate cele 3 vagoane, a arătat recurenta, s-au întocmit procesele verbale nr. 8, 9 și 10 de comisia legal constituită, iar din conținutul acestora rezultă că vagoanele au sosit la destinație cu toate sigiliile intacte și fără scurgeri din conținut. Aceste constatări înlătură, în opinia recurentei, răspunderea cărăușului.
Recurenta a mai susținut că lipsa reclamată se înscrie în toleranța de 2% pentru care cărăușului nu-i revine nici o răspundere.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 83.1.2 din R.T., calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială a mărfii survenită din momentul primirii mărfii la transport și până la eliberare. Sarcina probei că lipsurile s-au produs pe timpul transportului din vina cărăușului revine celui care reclamă.
în aplicarea acestor dispoziții, au fost examinate procesele-verbale de constatare nr. 8, 9, 10 și s-a constatat că vagoanele cu terminațiile ..4849, 0577 și 3488 au ajuns la destinație cu toate sigiliile intacte, corect aplicate la toate sistemele de asigurare conform documentelor de transport (scrisorile de trăsură), fără scurgeri din conținut și fără urme de sustragere a mărfii. Pentru vagonul nr. ..4849 s-a menționat în plus că defectul tehnic de la domă nu prezintă importanță întrucât nu există nici o posibilitate de sustragere a mărfii câtă vreme șuruburile erau în lăcașul lor și cu toți fluturii strânși.
în ce privește al treilea vagon (..3488) s-a menționat că s-au acumulat picături care s-au scurs după ce s-au desfiletat capacele de la vanele de descărcare, scurgeri care erau nesemnificative și ca atare nu pot să atragă răspunderea cărăușului. Prin urmare și pentru acest vagon ca și pentru celelalte două comisia de recepție a reținut că vinovat pentru lipsurile constatate la destinație este furnizorul care nu a încărcat cantitatea de marfă declarată pe documentul de transport.
Rezultă, așadar, că nu există elemente care să ducă la concluzia că nu a fost respectată integritatea mărfii pe timpul transportului de marfă de vreme ce vagoanele au ajuns la destinație cu sigiliile intacte.
Așa fiind, potrivit art. 304 alin. (9) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ., recursul s-a admis întrucât instanța de apel a reținut greșit situația de fapt care a condus și la o aplicare greșită a dispozițiilor R.T., privind răspunderea cărăușului, iar decizia a fost modificată în sensul respingerii acțiunii față de cărăuș. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1523/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1509/2005. Comercial → |
|---|
