ICCJ. Decizia nr. 1544/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 6 mai 2003, reclamanta A.P.A.P.S. - București a chemat în judecată pe pârâta SC S.E. SA Fieni, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 10.921.161.918 lei reprezentând fonduri de restructurare acordate potrivit Legii nr. 58/1991 privind privatizarea și dobânzi aferente, conform convențiilor încheiate pentru pregătire pentru privatizare.
Prin sentința civilă nr. 162 din 10 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă.
împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât pârâta a beneficiat de fonduri de restructurare în sumă de 5.630.340.000 lei, pentru care datorează și dobânda aferentă, reținându-se greșit reeșalonarea datoriei potrivit contractului de privatizare.
Recursul este nefondat:
Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că nu sunt îndeplinite niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.
în speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul unei serii de convenții în baza cărora pârâta a beneficiat, în perioada 1993 - 1996, de diferite fonduri de restructurare operaționale și reabilitare în vederea privatizării, care prevedeau și termenele de restituire a acestora.
Este de reținut că pârâta a fost privatizată, prin contractul nr. 15 din 12 ianuarie 1999, iar la capitolul 6 (punct 6.1.3 și 6.1.4) s-a stabilit reeșalonarea acestor datorii către reclamanta vânzătoare, pentru o perioadă de 5 ani, cu un termen de grație de 3 luni și anularea majorărilor aferente, potrivit graficului din anexa 9. Rezultă, deci, că părțile au convenit astfel asupra unui nou cadru privind plata formelor de restructurare prin reeșalonarea acestora conform celor de mai sus deci prin modificarea implicită a convențiilor anterioare, așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea ce se atacă.
De altfel, această situație privind reeșalonarea și anular rezultă și din nota de constatare a Curții de Conturi și adresa Ministerului Finanțelor aflate la dosar instanța de fond.
Cum în anexa 9 depusă la dosar sunt indicate numai convențiile încheiate, fără să fie stabilite termenele precise de rambursare, iar termenul de 5 ani nu s-a împlinit, corect instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite încă condițiile legale pentru obligarea pârâtei la plata fondurilor de restructurare de care a beneficiat.
în consecință, recursul reclamantei s-a privit ca nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1535/2005. Comercial → |
|---|
