ICCJ. Decizia nr. 1521/2005. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2005)

Prin sentința civilă nr. 1707 din 17 mai 2004 a Judecătoriei Târgoviște, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA cu sediul în Târgoviște și pârâta C.F.R. M. SA, sucursala București, a fost obligată la 24.668.623 lei, reprezentând contravaloarea lipsurilor constatate, taxa de transport și dobândă legală și la 2.054.890 lei cheltuieli de judecată.

Sentința a fost confirmată prin decizia nr. 670 din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în urma respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâtă împotriva hotărârii judecătoriei.

C.F.R. M. SA, sucursala București a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

La termenul de azi Curtea, din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea căii de atac, respectiv a apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței judecătoriei.

Reclamanta SC C. SA cu sediul în Târgoviște, a formulat acțiunea la data de 26 martie 2004, iar sentința civilă nr. 1707 a Judecătoriei Târgoviște a fost pronunțată la data de 17 mai 2004, când era în vigoare O.U. nr. 58 din 28 iunie 2003, privind modificările și completarea Codului de procedură civilă, care la articolul 299 a introdus un alineat noi potrivit căruia "recursul se soluționează de Curtea Supremă de Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel".

La data formulării apelului de către pârâtă, 2 iulie 2004, era adoptată Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U. nr. 58/2003, care a intrat în vigoare la 30 iunie 2004 și care a modificat dispozițiile art. 2821alin. (1) C. proc. civ., în sensul că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile în materia comercială al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv.

Având în vedere că valoarea litigiului dedus judecății a fost de 24.668.623 lei, în raport de aceste prevederi legale și de dispozițiile art. 2 pct. 3 C. proc. civ., s-a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza la Tribunalul Dâmbovița pentru soluționarea recursului declarat de pârâtă.

← ICCJ. Decizia nr. 1518/2005. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 1538/2005. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1521/2005. Comercial