ICCJ. Decizia nr. 1522/2005. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2005)

Prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2004, reclamanta SC C.R. SA Roman a chemat în judecată A.F. din Roman, pentru a fi obligată la plata sumei de 176.124.375 lei, reprezentând chirie neachitată pentru două spații comerciale, energia electrică și alte servicii neachitate, marfă livrată și neachitată, o sumă lipsă la inventar și penalități calculate pentru plata cu întârziere a chiriei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 562 din 25 martie 2004, Judecătoria Roman a respins cererea reclamantei cu motivarea că nu s-a îndeplinit procedura specială de conciliere prevăzută de cap. XVI, art. 7201C. proc. civ.

Hotărârea judecătoriei a rămas definitivă în baza deciziei nr. 181 din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Cu actul înregistrat la 13 octombrie 2004, societatea comercială reclamantă, a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului soluționat de Curtea de Apel Bacău, se constată că hotărârea judecătoriei Roman a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce privește căile de atac și anume faptul că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., în forma care era în vigoare la data înregistrării apelului (1 iunie 2004) și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea litigiului dedus judecății era sub un miliard lei, iar în conformitate cu textul citat, hotărârile date în primă instanță pentru aceste litigii nu sunt supuse apelului.

Ca atare, în baza art. 304 pct. 3 combinat cu art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a fost admis recursul, a fost casată decizia instanței de apel, iar cauza a fost trimisă la Tribunalul Neamț pentru soluționarea căii de atac cu respectarea prevederilor art. 2821C. proc. civ.

← ICCJ. Decizia nr. 1584/2005. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 1548/2005. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1522/2005. Comercial