ICCJ. Decizia nr. 1548/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 27 februarie 2003, reclamanta SC M. SA Mamaia, a chemat în judecată SC P. SRL Galați, pentru obligarea la plata sumei de 151.259.924 lei, prețul prestațiilor turistice de cazare și masă, efectuate în sezonul estival 2002, la plata sumei de 90.408.642 lei, penalități pentru întârzierea plății, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 5478 din 28 august 2003, a admis în parte acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 151.259.924 lei, preț prestații, cu 12.753.773 lei, cheltuieli de judecată, fiind respinse pretențiile pentru plata de penalități de întârziere.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că refuzul pârâtei pentru plata prestațiilor efectuate de reclamantă este neîntemeiat. Cu privire la cererea de penalități, s-a reținut că nu are temei în lipsa unei clauze penale, raporturile contractuale fiind încheiate în formă simplificată a convenției urmată de executare.
împotriva sentinței menționate au declarat apel ambele părți.
Prin decizia nr. 45 din 18 decembrie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei și a anulat ca netimbrat apelul pârâtei.
S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că cererea reclamantei - apelante, pentru plata penalităților de întârziere în plată este fără temei, cât timp între părți nu s-a convenit o clauză penală în acest sens.
împotriva deciziei menționate, reclamanta a declarat recurs, susținând că neacordarea penalităților de întârziere în plata prestațiilor este nelegală, întrucât încheierea raporturilor comerciale în formă scrisă nu este obligatorie, iar lipsa clauzei penale nu poate susține neangajarea răspunderii debitoarei pentru întârzierea plății prețului față de daunele produse prin inflație, astfel că instanța urma să admită cererea sub forma daunelor compensatorii.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente.
Criticile recurentei privesc respingerea capătului de cerere pentru penalități de întârziere de 0,3% pe zi, în sumă de 90.408.642 lei, calculate pe perioada de la scadența plății prestațiilor, august 2002, până la plată.
Respingerea acestor pretenții este întemeiată.
Clauza penală este convenția părților sub forma unui înscris, care probează voința celor ce se obligă, că, în caz de neexecutare sau, executare cu întârziere, debitorul obligației datorează o penalitate prestabilită, cu rol de sancțiune și despăgubire.
între reclamanta prestatoare a serviciilor turistice și pârâta beneficiară, raporturile contractuale nu s-au încheiat în formă scrisă, astfel că nu a existat o clauză penală.
Desigur că întârzierea în plata prețului prestațiilor a prejudiciat-o pe reclamantă, dar, pentru acoperirea daunelor, aceasta avea dreptul de a cere reactualizarea creanței cu indicele de inflație sau plata dobânzilor comerciale, astfel că greșit a cerut penalități, în lipsa temeiului angajării acestei răspunderi.
Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1522/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1564/2005. Comercial → |
|---|
