ICCJ. Decizia nr. 1564/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 9833/2003, reclamanta SC F.E.M.N. SA, a chemat în judecată pe pârâta SNP P. SA, sucursala Ploiești, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 233.501.898 lei, reprezentând penalități de întârziere.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pentru perioada ianuarie 2002 - februarie 2003, s-au calculat penalități pentru plata cu întârziere a consumului de energie electrică.
Prin sentința nr. 211 din 12 februarie 2004, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească suma de 203.521.025 lei penalități aferente perioadei ianuarie 2002 - februarie 2003 și suma de 13.525.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între părți s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice, semnate de pârâtă cu obiecții.
Prin protocolul nr. 3268 din 26 februarie 2002, părțile au convenit compensarea succesivă a obligațiilor de plată reciproce în ordinea vechimii acestora, reclamanta urmând a emite facturile aferente consumului de energie electrică și a le transmite pârâtei până la data de 15 ale lunii, pentru luna anterioară.
Având în vedere protocolul și contractele, rezultă că în caz de neachitare a facturilor în termen de 10 zile de la înregistrarea facturii la consumator, curg penalități de 0,3% pe zi de întârziere de la scadență până la achitarea facturilor.
în raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză se reține suma de 203.521.025 lei penalități.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinței nr. 211 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece nu este în culpă, facturile au fost achitate prin compensare, așa cum s-a stabilit prin protocol, iar calculul penalităților nu este corect.
Prin decizia nr. 292 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând următoarele: la art. 15 din contract este înscrisă clauza penală prin care se arată că pentru neachitarea în termen a facturilor emise de furnizor se percep penalități în cuantumul înscris expres în această clauză.
în articolul 5 din protocol se arată că până la semnarea documentelor de compensare, nu se aplică măsuri coercitive (întreruperea furnizării de energie electrică, întreruperea livrărilor de combustibil, calcularea de penalități pentru întârziere la plată), dar aceasta nu modifică clauza penală din contract.
SNP P. SA București, sucursala Ploiești, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 292 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, considerând hotărârea netemeinică și nelegală.
în motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că art. 5 din "Protocol" nu se referă la clauza penală din contracte și că este greșit calculul penalităților, deoarece în numărul zilelor de întârziere este inclusă și ziua plății, astfel cum a arătat în obiecțiile la expertiză.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
în decizia nr. 57/1999 emisă de A.N.R.E. ca urmare a obiecțiilor formulate de SNP P. SA, sucursala Ploiești, se menționează că penalitățile pentru neplata sumelor datorate prevăzute în art. 15 din contractul cadru, sunt obligatorii. Ca atare, art. 5 din "Protocol" referitor la măsurile coercitive care nu se aplică până la semnarea documentelor de compensare, nu privește și penalitățile de întârziere.
în ceea ce privește calculul penalităților, în raportul de expertiză s-a făcut o situație a calculului penalităților, pentru fiecare factură, avându-se în vedere clauzele contractului cadru.
în concluzie, criticile formulate nu puteau fi reținute, recursul a fost nefondat și respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1540/2005. Comercial → |
|---|
