ICCJ. Decizia nr. 1554/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 13358/2003 Biroul executorului judecătoresc S.M. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executor sentința nr. 325/1999 a Tribunalului Cluj privind pe debitoarea S.M. și creditorul SC P.G.O. SA.
Prin încheierea nr. 11000 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Cluj a fost admisă cererea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc S.M. și a fost încuviințată executarea silită a titlului executor, sentința nr. 324/1999 a Tribunalului Cluj, privind pe debitoarea S.M. Cluj, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3731C. proc. civ.
împotriva acestei încheieri a formulat apel debitoarea S.M. Cluj, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii ca nefondată deoarece sentința civilă nr. 324/1999 a Tribunalului Cluj a fost pusă în executare silită în dosarul execuțional al executorului judecătoresc S.M.
Debitoarea a susținut că cea mai mare parte a imobilului este liberă și predată de către același executor judecătoresc.
Prin decizia nr. 248 din 4 februarie 2004 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de debitoarea S.M. Cluj.
Instanța a reținut că în dosarul execuțional s-au încheiat trei procese verbale: la 22 decembrie 2000, 7 decembrie 2001, 15 mai 2002 și că la data când s-au făcut primele demersuri pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 324/1999 a Tribunalului Cluj, nu era necesară încuviințarea executării silite de către instanța de executare.
încuviințarea executării silite s-a judecat legal în camera de consiliu, fără citarea părților, de aceea, debitoarei urmărite nu i s-au comunicat înscrisuri pentru că nu era necesar.
Prin punerea în executare silită a titlului executoriu nu se urmărește repetarea executării silite, așa cum susține debitoarea urmărită, ci doar executarea acelor părți din dispozitivul sentinței ce constituie titlu executoriu, care nu au fost executate și că debitoarea urmărită a încercat să transforme încuviințarea executării silite a unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, într-un proces în care se pun în discuție aspecte de fond, ceea ce este inadmisibil.
Debitoarea S.M. Cluj a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele: hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj este dată cu aplicarea greșită a legii, în mod greșit a apreciat instanța că debitoarea a pus în discuție aspecte de fond. în realitate a fost împiedicată de către creditoare să execute de bună voie și integral dispozitivul sentinței.
Recurenta a mai susținut că hotărârea prin care se încuviințează executarea silită este lipsită de temei legal, deoarece între cele două societăți s-a încheiat un protocol privind modul în care se face evacuarea treptată a fiecăruia din imobilul celuilalt, urmare întreruperii activității de către fiecare parte.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
- instanța de fond nu a aplicat greșit legea, ci au fost respectate prevederile art. 3731alin. (2) și (3) C. proc. civ., încheierea fiind dată în camera de consiliu, fără citarea părților;
- cererea formulată de creditoare a avut ca scop obligarea debitoarei să elibereze acele părți din dispozitivul titlului executoriu care nu au fost predate, de bună voie.
în consecință, criticile făcute de debitoare nu puteau fi reținute, recursul a fost nefondat și a fost respins, iar recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1537/2005. Comercial → |
|---|
