ICCJ. Decizia nr. 1553/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta S.A.R. A.R.D.A.F. SA, sucursala Arad, a chemat în judecată pe pârâtele O. SA București și SC T. SA Arad, solicitând obligarea la plata sumei de 372.873.858 lei reprezentând daune actualizate și dobânzi comerciale provenite din avarierea autovehiculului marca Mercedes.
Prin sentința civilă nr. 2570 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâta SC O. SA la despăgubiri în valoare de 107.085.454 lei și la 9.709.227 lei cheltuieli de judecată, a respins acțiunea pentru plata dobânzilor și a echivalentului indicelui de inflație și față de pârâta SC T. SA Arad.
Instanța de fond a reținut că potrivit contractului de asigurare reclamanta a plătit asiguratului în sumă de 285.531.060 lei și a preluat în proprietate autovehiculul, pe care l-a valorificat cu prețul de 88.722.400 lei, subrogându-se astfel în drepturile asiguratului.
Vinovat de producerea accidentului fiind prepusul pârâtei SC T., asigurat la SC O. SA până la concurența sumei de 200.000.000 lei, va răspunde societatea de asigurări în limita sumei asigurate, respectiv pentru valoarea rezultată din diferența de preț între evaluarea raportului de expertiză și prețul primit ca urmare a vânzării.
Curtea de Apel Timișoara, soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia civilă nr. 13/ A din 28 ianuarie 2004, a admis cererea, a schimbat sentința atacată, în sensul că a obligat pe pârâta SC O. SA la plata sumei de 200.000.000 lei și pe pârâta SC T. SA, devenită SC T.I. SA, la plata sumei de 75.777.692 lei, pretenții actualizate și dobânzi, către reclamantă.
Instanța de apel a reținut, în esență că evaluarea autovehiculului trebuie avută în vedere la stabilirea daunelor, respectiv valoarea de 11.688 Euro, și nu numai valoarea stabilită în expertiză pentru eventualele reparații. Prejudiciul real suferit, nu este de altfel categoric stabilit în expertiză care menționează că valoarea de reparație poate fi mai mare decât valoarea stabilită.
Totodată instanța stabilește și calculul dobânzilor în funcție de data scadenței obligației, precum și reactualizarea sumei datorate raportat la indicele stabilit de cursul valutar.
împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâtele au declarat recurs.
Recurenta SC O. SA și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că despăgubirea de 285.531.060 lei pe care a plătit-o reclamanta nu are în vedere suma stabilită prin raportul de expertiză, așa încât acțiunea în regres nu poate să prevadă o despăgubire mai mare decât prejudiciul stabilit.
Recursul este nefondat:
Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, cu caracter aleatoriu prin care o persoană fizică sau juridică care plătește o remunerație de asigurare, este despăgubită cu prejudiciul suferit, în limita sumei asigurate, în condițiile producerii unui eveniment păgubitor.
Asigurătorul, are, în condițiile acoperirii prejudiciului produs asiguratului, acțiune în regres împotriva celui vinovat de producerea evenimentului.
Prin acțiunea în regres determinată de delict civil, asigurătorul are dreptul la despăgubire integrală.
Astfel, întrucât expertiza efectuată în cauză stabilește o valoare incertă a prejudiciului, susținând că valoarea reparației autovehiculului poate fi mai mare decât cea stabilită inițial, instanța de apel a apreciat că prejudiciul cert este de 11.688 Euro (valoare stabilită prin aceeași expertiză) din care se va scade prețul obținut prin vânzare.
Fiind o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, asiguratul avea dreptul la repararea integrală a pagubei, iar asiguratorul la despăgubiri de la persoana vinovată.
Pe de altă parte vinovatul de producerea accidentului avea o asigurare încheiată în sistemul primului risc, așa încât societatea de asigurare răspunde numai în limitele sumei asigurate, restul, până la despăgubirea integrală, suportându-l persoana în culpă (sau comitentul acesteia).
Instanța de apel a caracterizat judicios raportul juridic complex născut din cazul asigurat acordând despăgubirea propriu zisă pe care a reactualizat-o potrivit raportului leu-dolar, obligând și la dobânzile comerciale, de la data scadenței obligației de plată.
Astfel, SC O. răspunde în limita sumei asigurate, iar până la acoperirea integrală a prejudiciului răspunde comitentul, SC T.I. SA Arad.
Recurenta SC T.I. SA susține că societatea de asigurări a plătit asiguratului suma de 285.531.060 lei din care s-a scăzut suma recuperată din vânzarea autovehiculului, așa încât numai pârâta O. răspunde întrucât prejudiciul este în limita sumei asigurate.
Recursul este insuficient timbrat și va fi anulat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997, cererile și acțiunile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor de timbru care se plătesc anticipat, sub sancțiunea anulării.
Citată cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 2.640.831 lei, recurenta nu a îndeplinit cerințele legii pentru sesizarea legală a instanței de recurs.
întrucât chestiunea taxei de timbru este prealabilă, analiza hotărârii judecătorești atacate nu mai este posibilă.
Așa a fost, în temeiul art. 312 C. proc. civ., și art. 20 din Legea nr. 146/1997, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC O. SA împotriva deciziei nr. 13/ A din 28 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta SC T.I. SA împotriva aceleiași decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1537/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1544/2005. Comercial → |
|---|
