ICCJ. Decizia nr. 1560/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 4 septembrie 2003, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Neamț a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Marfă Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Arpechim Pitești, pentru ca potrivit partea găsită în culpă să fie obligată la plata de daune în sumă de 8.901.505 lei preț marfă lipsă la transport, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 8356 din 5 noiembrie 2003, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 130 din 11 februarie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași la plata sumei de 8.901.505 lei contravaloare marfă lipsă pe timpul transportului din culpa cărăușului și 1.175.180 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea față de celelalte pârâte.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta obligată la plată a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât procesul verbal de constatare încheiat ulterior eliberării mărfii, nu-i este opozabil pentru a răspuns conform Regulamentului C.F.R./1997 în vigoare la acea dată.
Recursul este fondat:
Potrivit art. 82 alin. (1) din Regulamentul C.F.R./1997 în vigoare la data transportului, calea ferată care a primit la transport marfa cu scrisoarea de trăsură, este răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare.
Iar, conform art. 83 alin. (1) calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare, precum și pentru depășirea termenului contractului de transport; sarcina probei că avaria s-a produs pe timpul transportului și din vina cărăușului revine celui care reclamă.
Pe de altă parte, potrivit art. 75.1 din același Regulament C.F.R., când o pierdere parțială sau o avarie este descoperită sau presupusă de calea ferată sau când ea este invocată de cel îndreptățit, trebuie să se întocmească fără întârziere și dacă este posibil, în prezența celui îndreptățit, un proces verbal prin care se constată starea mărfii și mărimea pagubei, cauza acesteia și momentul când s-a produs.
Având în vedere aceste dispoziții legale, se constată că, în speță, transportul a fost eliberat de cărăuș, fără obiecții, destinatarul semnând scrisoare de trăsură și fără să se fi întocmit un act de constatare (raport de eveniment) cu privire la starea mărfii conform art. 75 alin. (1) din Regulamentul C.F.R. menționat mai sus.
Procesul verbal de constatare, încheiat după eliberarea mărfii și nesemnat de cărăuș, nu poate fi opozabil acestuia pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii conform art. 83 alin. (1) din Regulamentul C.F.R. 1997, în vigoare la data transportului.
Cu alte cuvinte, se constată că în cauză, nu s-au făcut dovezile legale pentru antrenarea răspunderii cărăușului, cum greșit s-a reținut prin hotărârea atacată.
în consecință, recursul a fost admis, s-a modificat hotărârea atacată, în sensul că a fost respins apelul reclamantei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1561/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1562/2005. Comercial → |
|---|
