ICCJ. Decizia nr. 1561/2005. Comercial

La data de 2 septembrie 2003, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Neamț a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești, pentru ca partea găsită în culpă să fie obligată la plata de daune în sumă de 16.658.373 lei preț marfă lipsă la transport, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8043 din 27 octombrie 2003, Tribunalul Prahova a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 167 din 23 februarie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond, în sensul că, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași la plata sumei de 16.658.373 lei contravaloare marfă lipsă la destinație și 2.136.105 lei cheltuieli de judecată fond și apel, menținând respingerea acțiunii față de celelalte pârâte.

împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta obligată la plată a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât procesul verbal de constatare încheiat ulterior eliberării mărfii, nu-i este opozabil pentru a răspunde conform Regulamentului C.F.R./1997, în vigoare la acea dată.

Recursul este fondat:

Potrivit art. 82 alin. (1) din Regulamentul C.F.R./1997, în vigoare la data transportului, calea ferată care a primit la transport marfa cu scrisoarea de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare.

Iar, conform art. 83 alin. (1) calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare, precum și pentru depășirea termenului din contractul de transport; sarcina probei că avaria s-a produs pe timpul transportului și din vina cărăușului revine celui care reclamă.

Pe de altă parte, potrivit art. 75 alin. (1) din același Regulament C.F.R., când o pierdere parțială sau o avarie este descoperită sau presupusă de calea ferată, sau când ea este invocată de cel îndreptățit, trebuie să se întocmească fără întârziere și dacă este posibil, în prezența celui îndreptățit, un proces verbal prin care se constată starea mărfii și mărimea pagubei, cauza acestuia și momentul când s-a produs.

Având în vedere aceste dispoziții legale se constată că, în speță, transportul a fost eliberat de cărăuș fără obiecții, destinatarul semnând scrisoarea de trăsură și fără să se fi întocmit un act de constatare (raport de eveniment) cu privire la starea mărfii conform art. 75 alin. (1) din Regulamentul C.F.R., menționat mai sus.

Procesul verbal de constatare, încheiat după eliberarea mărfii și nesemnat de cărăuș, nu poate fi opozabil acestuia pentru a se putea antrena răspunderea sa, conform art. 83 alin. (1) din reglementarea citată.

Cu alte cuvinte, se constată că în cauză nu s-au făcut dovezile legale pentru antrenarea răspunderii cărăușului, cum greșit s-a reținut prin hotărârea atacată.

în consecință, recursul a fost admis, s-a modificat hotărârea atacată, în sensul că, a respins apelul reclamantei.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1561/2005. Comercial